miercuri, octombrie 21, 2009

Prima cursă


Datorită crizei economice, prietenul meu Mihai s-a reprofilat în şofer de cursă lungă.Urmatoarea povestire descrie peripeţiile din prima cursă de transport.

M-au trimis într-o cursă de testare împreună cu un şofer experimentat. Vorba vine; un copilaş de 20 de ani fără atestat de transport marfă. Menţionez, amenda pentru lipsa atestatului este de la 500 la 2500 RON. Pe parcurs, sigur nu s-a respectat orarul de muncă conform diagramei. Aici amenda e imensă şi e funcţie de ţara unde o încasezi. În Romania, cu o şpagă poate scapi mai ieftin! Dacă firma ta e inconştientă şi cînd şpaga nu ţine, amenda este fantastică.

Aventura mea a început din Sibiu. La graniţă, şpaga cuvenită. Mai nou, vameşii romani stau în vama maghiară iar cei unguri abia aşteaptă un plocon! Ghinion, geamul maşinii noastre era crăpat şi n-a ţinut cu 5 euro. In fine, am livrat cu brio marfa la destinaţie în Italia.

Surprizele au apărut la întoarcere. La o cursă anterioară, camionul nostru fusese furat din parcare şi firma noastră păstrase, după ce carabinierii l-au recuperat, numerele vechi. În baza de date a poliţiei italiene exista o suspiciune! La ultimul control de autostradă s-au gindit să ne verifice. Ne-au scos din tele pass şi ne-au întors în Italia la postul lor de poliţie, la vreo 40 de km. Total 80 km + amenda de 80 euro, pentru geamul crăpat. Metaforic vorbind, blestematul ăla de geam era cireaşa pe tort!

Partenerul meu, "şoferul profesionist" a rămas în pană de motorină! Indicatorul de nivel al carburantului la bord nu funcţiona iar el verifica motorina cu un băţ. A greşit la o verificare anterioară şi am rămas în pană pe autostradă.
La prima mea ieşire pe planeta earth, habar n-aveam ce înseamnă chestia asta într-o ţară civilizată. În 3 minute au apărut cei de la servicio stradale. Ne-au întrebat ce şi cum! Îmi imaginez, sînt antrenaţi să vîneze "proşti" de genul nostru. Partenerul meu ştia că trebuie să ne mişcăm fast, sau avea doar bănuieli! Cu toate astea tot au apărut carabinierii. Au chemat caratrizu (nume dat de şoferi maşinii de tractare). Eu aş numi-o maşina de remorcat cu 400 de euro pe km.

Noroc că poliţiştii italieni au şi ei ceva sînge de roman sau invers. Au chemat un particular. Cu ceva emoţii s-a lăsat omul ăla înduplecat la numai 200 de euro şi ne-a scos pe un drum secundar.

Povestea nu s-a sfîrşit aici. Cei 200 de euro erau banii de motorină! Am pus de la mine să-l scot din necaz pe şoferul profesionist. Aşa am scăpat de Italia. Patroana ne-a încărcat banii de motorină pe card şi ne-a indicat: opriţi la un peco, alimentaţi şi la urmă plătiţi pe card. În loc să procedeze după indicaţii, nea şoferul s-a gîndit să verifice întîi dacă sînt pe bani pe card. Slovenia cică ar fi singura ţară care citeşte cardul fără să introduci pinul şi poate să-ţi scoată banii fără cod! Iaca cum am rămas fără alţi 150 euro şi parcă ar fi şi altele de spus dar mă opresc aici.


marți, octombrie 13, 2009

ProTV Internaţional


Verizon, compania care ne transportă emsiunile TV în casă, are opţiunea unui pachet romanesc: ProTv Internaţional şi RSC1, pentru $15/lunar. Ne-am abonat în august şi parcă ne-am uita prin gaura cheii în apartamentul vecinului! Sau cum se uită Wilson (pitbull-ul nostru) printr-o crăpătură în curtea vecinului. Căpăţîna lui uriaşă înclinată la 45 de grade prevesteşte cu ondulaţiile cozii, umbra căţelei vecinului.

Ştirile ProTV.
Ne gîndeam; la pensie cumpărăm o căsuţă la marginea pădurii în Romania. Din pridvorul cu două şezlonguri urmărim puzderia de stoguri. Ne-au vindecat ştirile de dimineaţă ,vizionate la noi, seara:
O bătrînă de n ani a fost violată şi decapitată. Nu au specificat ordinea operaţiilor. Nici partea masculină n-a scăpat. A fost înjunghiat de n ori. Dacă va fi descoperit şi judecat riscă să stea ani lungi şi grei după gratii!
Dar casele atacate de urşi, la marginea pădurii! Dacă scapi şi anunţi autorităţile, urşii sînt relocaţi. Tocmai au mutat o ursoaică cu doi ursuleţi superbi. Cum au să-l mai întîlnească ei pe tata? Aflam, Romania are cea mai mare populaţie de urşi din Europa şi nu se pot vîna decît cu o autorizaţie foarte scumpă, pe trofeu. În prezent, creşte comercializarea fructelor de pădure, se intensifica şi recoltarea afinelor, murelor şi zmeurei. Ursul are o singură şansă, să devină ierbivor!

Happy Hour.
Aici am aflat, mai mult sau mai puţin, cine a luat banii şi bogăţiile lui Ion Dolănescu.

Telenuvele.
Dacă ar programa serialele "Îngeraşii" aleator, tot am înţelege subiectul.

Poveştiri de noapte.
Un băiat vesel şi un african-roman prezintă acestă emisiune de ştiri mondene. Fetele care l-au acompaniat pe Mutu la băutură înaintea meciului Serbia-Romania 5-0, sînt acum descusute!

Omul care aduce cartea.
Asta este emisiunea nostră preferată. Domnul Mihăilescu prezintă zilnic, cu competenţă, un roman. Răutăcioşi, noi aşteptăm cu nerăbdare cuvîntul pe care-l bîlbîie. Ieri a fost ţî ţî ţîţucile!

Reţeta de acasă.
Doar Roşcata o urmăreşte. E revoltată de deserturi; mai toate sînt preparate de doamna Simona Mihăescu, cu prafuri din cutie.

Sport.
Sîmbăta şi duminica, ProTv Internaţional aduce în casele românilor de pretutindeni cele mai tari meciuri. Urmează o enumerare: Steaua, Dinamo, etc. M-au fericit, abia către sfîrşit am realizat; vorbeau de Steaua 2, Dinamo 2, deci Liga a 2-a.

Campania ProTV.
Lumea virtuală eliberează imaginaţia oamenilor. Un cunoscut şi-a ales emailul NiţelObosit at yahoo.com. L-am întrebat, de ce?
- Eram molcom de la naştere. Am continuat! La nevoie, mama mă apăra:
- Lăsaţi-l, e niţel obosit!
ProTV şi-a ales cu succes drept motto în campanie: Jos pălăria. Prezentatorii, spectatorii sau cetăţenii îşi scot pălăria... Totuşi poate se răzgîndesc şi din 2010 vor schimba deviza, să zicem în "jos chiloţii". Menţionez: îmi place tare mult prezentatoarea ştirilor sportive.

PS. La sugestia lui Cronin: acest articol poate fi frunzărit de copii sub 16 ani numai cu acordul părinţilor.


joi, octombrie 08, 2009

Briceagul


Office@aza.ro a trimis via Theo un email pe 2 octombrie:
Vă informăm cu regret că Adrian Marian Lacea s-a stins din viaţă la data de 26 septembrie 2009, după o grea lupta împotriva cancerului.

În aceeaşi zi a sosit un alt email de la colegul electronist, Cornel:
Încerc prin puţine cuvinte a aduce un omagiu lui Adrian şi prin prezentul îi invit pe cei ce l-au cunoscut mai bine, să ne scrie:

Cuvintele lui Posi, fost coleg de cămin şi chiar de cameră (anul I):
Adrian vine din Iaşi şi a fost de-a lungul facultăţii în grupa a 3-a. Era un tip deosebit de discret şi un suflet mare. Muzica i-a fost aproape şi magnetofonul său reda adesea Beatles, Rolling Stones, Deep Purple, Led Zeppelin... Purta plete şi desigur a avut şi el probleme cu prof. Barcă Gălăţeanu şi probabil cu"porcul" de la mecanisme.

Cuvintele lui Tinel:
Am primit vestea tristă despre Adrian. Am lucrat o perioadă impreună la ICE, în cercetare. Un om deosebit, de caracter. Un suflet bun, de o mare sensibilitate.

Despre Aza şi Adrian, un articol detaliat în revista Electronica:

La parcurgerea primul email m-am apucat disperat să caut briceagul prin casă!
Ultima săptămînă a şederii noastre în Romania (mai 1984) am locuit la Adrian. Predasem apartamentul proprietate personală statului şi acum împarţeam cu el unul similar, în Colentina, o staţie de la Bucur-Obor. Din balconul apartamentului situat la etajul 10, priveam uimiţi creştetele oamenilor, agitîndu-se după cumpărături. Atunci mi-a dăruit un briceag.
- Să ai grijă de el. Îl am de la socrul meu.
Am ridicat capul şi am dat în rîs, dar ochii lui albaştri m-au potolit. Era serios. Parcă mi-ar fi oferit-o pe prima lui nevastă! Ea zîmbea acolo lîngă noi şi ar fi fost greu de refuzat pentru că semăna cu o mură pîrguită!
- Sigur, o să am grijă de briceag. O sa-mi poarte noroc.

Examinez bricegul acum: o variantă romanească a unui swiss army knife: cuţit, furculiţă şi tirbuşon în prăsele de sidef. Încă în funcţiune. O să-l pun în ramă.

Pe Adrian, îl cunosc din perioada liceană, ieşeană. Si el a fost un experiment socialist, la clasa specială de fizică. La un moment dat conducerile acestor clase s-au infiltrat şi în viaţa personală a elevilor. Au organizat nişte serate între cele două clase. Aşa ne-am cunoscut. Ne-am revăzut la ceaiurile lui Mihaela T. Pe perioada politehnicii ne-am întîlnit, salutat la cursuri şi prin cămin. Totuşi, e de povestit un incident din anul trei.

La căminul B, Regie, el avea camera exact deasupra mea. Odată, într-o iarnă, venind încărcat de la Iaşi, am cinstit din belşug colegii mei de cameră. Resturile din bidonul de 10 l, le-am plasat la răcoare, afară, pe pervazul geamului, ancorînd butelca corespunzător.
Întorcîndu-se seara de la un restaurant de pe cheiul gîrlei, Adrian cu prietenul lui, Matei au remarcat bidonul. Erau ei cu chef dar parcă ar fi mai mers un şpriţ. Matei şi-a confecţionat un cîrlig şi s-a aplecat pe pervaz. Adrian l-a ţinut. Nu ştiu dacă l-a ţinut să nu cadă sau să nu-mi şterpelescă bidonaşul!? Nu mai are importanţă. Încercările astea dificile şi periculoase i-au făcut să treacă de la şoapte la vociferări, care ne-au trezit. Şi noi eram bine abţiguiţi!

Amîndoi ne-am ales la repartiţie întreprinderea ieşeană Tehnoton. Acolo ne-am împrietenit.