vineri, aprilie 03, 2009

Milano (Malpensa) - Los Angeles (LAX)

Ieri am recuperat copilul de la aeroportul LAX. A fost în vacanţă în Italia. Aeroportul constă dintr-o serie de cercuri concentrice pe mai multe nivele. Terminalele alcătuesc cercul exterior, urmează corpurile de îmbarcare şi recepţionare a pasagerilor, strada de acces, parcările. În centrul cercului e un turn şi un restaurant unde plăteşti extra pentru o masă cu vedere. Nivelele ar trebui să fie două: aterizare (parter) şi decolare (echivalent cu etajul doi). În realitate sînt mai multe, datorită necesităţilor de parcare şi altitudinii avioanelor pe sol.

Şoferul sosit prima dată la LAX, e niţel speriat, însă e mai uşor de condus aici decît la Iaşi. Mai dai un rotocol, dacă te-ai rătăcit. Sînt şi scurtături care taie parcajul pe diagonale. Trebuie să-ţi notezi unde ai parcat, altfel cauţi maşina mult şi bine, la plecare.

Mi-am adus aminte de sfatul prietenului meu Ron: la sosirea într-un loc nou, cauţi imediat o toaletă. Am reperat-o la terminalul unde aterizează şi Alaska Airlines. Curată, frumoasă şi spaţioasă. Totuşi nu avea un cui în cabină să-ţi atîrni jacheta.

Mai aveam timp berechet, avionul abia aterizase. Am luat-o spre terminalul internaţional care este momentan în renovare. Oameni multi: 50% pasageri şi 50% personal. O foială de bagaje nemaipomenită. Mă simt la Gara de Nord şi mă încearcă un dor de ducă!

Iar a avut Ron dreptate. Toaleta terminalului internaţional era închisă; un afis direcţiona doritorii către fast food court la etajul doi.

Am găsit un scaun de unde abia se întrezărea cine ieşea din vamă, între un cuplu armean şi un domn tînăr la costum şi cravată. Armeanca avea un decolteu adînc cu dantelă şi nu putea uni degetele de la mînă din cauza inelelor. Un strigăt de luptă suna la celularul armeanului; pleca undeva pentru o audiţie mai bună şi se întorcea învăluit de un miros vag: Marlboro.

Tînărul în costum răspundea şi el la celular cînd ies, cînd ui! Cînd vorbea engleza avea accent puternic francez şi invers. Aştepta părinţii din Franţa pentru sărbătorile paştelui.

După o oră de la aterizare a sosit şi Iris, fără rucsac. Fiatul cu care Francesca a condus-o la aeroportul din Milano a fost spart într-un cartier bun, rezidenţial. Acolo, ele s-au oprit doar 15 minute, să cumpere ceva. Au furat doar rucsacul. Valiza mare a scăpat! Tot uitîndu-se împrejur, au găsit pe jos diverse obiecte (ex: USB stick) iar într-un coş de gunoi cărţile cumpărate de Iris.
Hoţii, după spusele unei doamne, erau doi tineri. Au luat ipodul, camera mea digitală şi celularul din SUA. Au apărut şi carabinierii dar pentru un proces verbal trebuia mers la secţie. Nu mai era timp.

Duduia care le-a raportat evenimentele a ajutat-o pe Francesca să-şi pună un carton la fereastra spartă a Fiat-ului. Aşa s-a reîntors ea la Bologna; fără vizibilitate pe dreapta.

3 comentarii:

Dan Vaideanu spunea...

Parca îmi spune ceva chestia asta Costele! Tie nu?

Dan Vaideanu spunea...

Daca si Francesca ar fi tinut cont de sfatul prietenului tau Dan... Un motiv în plus s-o cunoastem!

Costel spunea...

Similar cu povestirea pe care o s-o scriem impreuna.