Repercursiunile cazului Rîmaru

În anul 1971 a fost condamnat la moarte şi executat cel mai cunoscut criminal în serie roman, Ion Rîmaru. La vremea respectivă el era student la facultatea de medicină veterinară din Bucureşti şi în camera lui de cămin s-au găsit în afara sculelor folosite la uciderea victimelor şi numeroase urme de lovituri de cuţit pe uşă.

Cazul a fost prezentat şi adminstratorilor de cămin. Aceştia au verificat toate uşile camerelor studenţeşti de cămin, încercînd să descopere din faşă alţi "criminali".

Tinel mi-a scris următoarea povestire:
Eu şi John (anul trei) locuiam împreună cu alţi 2 colegi în Complexul Regie 2, blocul B. Tocmai fusese prins Rîmaru. În aceeaşi perioadă, ceilalţi 2 colegi de cameră, dar trebuie să recunosc acum şi eu, exersam aruncarea cuţitului în uşă. Nu încadram pe cineva între loviturile de cuţit aşa cum ai văzut la circ. John era prea leneş pentru a participa la asemenea activităţi.

El, spre exasperarea mea şi nu numai, cum bine ştii, abia dacă rostea cîteva cuvinte pe zi. În rest dormea, fuma sau bea. Habar n-am cînd învăţa. M-a enervat faptul că a luat 9 la Socialism Ştiinţific fără să creadă o iotă din cele cîteva rînduri pe care le-a scris pe tablă, în timp ce eu abia 5, deşi vorbeam de 100 de ori mai mult decît el şi credeam la fel de puţin în acele învăţături.

Descoperirile semnelor de lovituri de cuţit de pe uşa camerei mele de cămin au fost raportate şi am apărut înfieraţi într-un articol în Viaţa Studenţească. O primă apariţie pentru mine în presa scrisă, cu excepţia unui concurs regional de sărituri peste capră, pe vremea şcolii generale. Atunci, am ocupat locul întîi şi m-au dat la ziarul regional.

În semn de protest, am părăsit căminul şi ne-am mutat la gazdă pe lîngă Parcul Circului, într-o mansardă a unei vile, o cămăruţă de 3 x 2m cu un mic vestibul. Patul, prea îngust pentru 2 studenţi, a fost "lăţit" spre perete cu o scîndură acoperită cu cîteva pături.

Deoarece plăteam chirie, a trebuit să strîngem cureaua şi am vîndut cartelele de masă, păstrînd doar un prînz la 2 persoane. Ne duceam la cantină cu rîndul.

Am fost invitaţi şi ascultaţi pe rînd de prodecan. Trebuia să explicăm motivul părăsirii căminului. Eu am minţit ceva să ieşim bine. John era prea leneş să mintă, aşa că povestile noastre nu s-au potrivit. Am primit amîndoi mustrare scrisă cu avertisment de la decanat.

Pe vremea aceea, aveam plete şi barbă. Manifestare hipiotă, urmărită cu multă îngrijorare de autorităţile comuniste. Miliţia cînd prindea vreun hipi, îl tundea şi îi tăia blugii.

În rest, anul acela de gazdă a fost minunat. Am mîncat ouă clocite fără să ştim de ce pocnesc la fiert pe reşou. Am iubit o fată de la spaniolă care umbla numai în negru şi care, am aflat după 20 de ani: a devenit preoteasă!