vineri, ianuarie 30, 2009

Andi Paraschiv

Primesc ieri un email de la Dănuţ:
Am nişte veşti mai puţin bune ..... A doua veste este şi mai rea: acum trei ani, a murit Andi Paraschiv.
I-am scris imediat:
- Ce s-a întîmplat?
Azi am primit răspunsul:
Despre săracul Andi: ştiam mai de mult că a avut un accident, parcă de maşină. I-a scos Radu de la facultate un certificat care-i trebuia pentru pensionare. La vremea aceea, Andi spunea că era rău, mergea cu cîrje etc. S-a restabilit fizic după o perioadă îndelungată, ajunsese să nu mai aibă nevoie de ele. În schimb la telefon, vocea îi era schimbată, vorbea din ce în ce mai greu. Zilele trecute Angheluş a reuşit să dea de soţia lui, Nadia, la Filarmonica din Braşov care i-a spus vestea.

Cu Andi nu m-am mai văzut de la terminarea liceului. Era bucureştean, părinţii fiind medici au fost repartizaţi la Negreşti. Aşa a ajuns el la Liceul Internat din Iaşi, în clasa a X-D. Amîndoi jucam fotbal în echipa clasei şi era cel mai bun la mijlocul terenului. Nu ne-am mai revăzut pentru că eram în contratimp. El a urmat facultatea în Iaşi, eu la Bucureşti. În vacanţe fiecare mergea la el acasă. La prima întîlnire de la terminarea liceului, am lipsit eu. La a doua, el. Pentru a treia, eu locuind deja în Los Angeles, i-am scris o scrisoare cu rugămintea să participe. Datorită unei situaţii de urgenţă mi-am contramandat participarea în ultimul moment. Mi-a scris cu constatarea:
- Bine Costele, mă rogi să vin şi nu-ţi respecţi angajamentul!
Mă pregăteam nerăbdător să-l văd în mai, anul ăsta.

Imi amintesc o întîmplare cu Andi:
Clasa XII, mîncam amîndoi pîine proaspătă cu parizer în bucătăria casei nostre de pe strada Ralet. Ar fi mers şi o bere sau un vin. Deodată se aude un buum, ca şi cînd ar fi ieşit dopul unei sticle de şampanie. După care gîl, gîl, gîl, gîl, .....Fără cuvinte, am început să căutăm rapid sticla, trăgînd de sertare, uîtîndu-ne prin diverse cotloane, etc. Zgomotul s-a oprit. L-am întrebat:
- Oare unde o fi ascunsă?
- Hai s-o căutăm într-un mod organizat.
În 10 minute am descoperit-o în cuptorul secundar al plitei. Era o sticlă de Otonel spumant de la IAS Copou. Fiind aşezată orizontal, jumătate se scursese.

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să-i călăuzească paşii în cealaltă parte a Universului.

Niciun comentariu: