vineri, martie 13, 2009

Diosig (2) sau Temecula

Au trecut cîţiva ani buni de la poveştile cu Diosig (1). Lajoş şi familia s-au acomodat cu viaţa trepidantă americană. Financiar, profesorii de economie ar fi trebuit să-i studieze. Ei urmau un principiu ardelenesc: banii intră în casă din salarii sau alte activităţi dar nu mai ies.

În 1989 mi-am cumpărat o casă la 30 de mile de Hawthorne şi Lajoş s-a mutat într-un oraş apropiat unde multe din locuinţe aveau gratii la ferestre. Mai rar aflam veşti despre el. La începutul lunii decembrie 1989, mă sună:
- Mergi sîmbătă cu mine în Temecula să culegem nişte struguri?
- Struguri?
- Patronul meu are o vie acolo şi anul ăsta n-a cules-o, preţul culesului depăşeşte pe cel al recoltei. Cumpără-ţi un tomberon mare.
- Ce fac eu cu strugurii?
- Vin.
- Nu mă pricep şi nici n-am sculele necesare.
- Lasă că-ţi fac eu vinul, mi-am construit un storcător. Cumpără o damigeană de sticlă. Vin să te i-au la 4:00 dimineaţa.
- La 4:00! ... Bine.

M-am pregătit. Am cumpărat un tomberon de plastic de 80 kg şi am convins-o pe fiica-mea, Iris (9 ani) să vină cu noi. Lajoş s-a prezentat punctual şi am pornit spre regiunea viticolă Temecula situată pe autostrada 15, la sud-est de Los Angeles. În dubiţă era prezentă familia lui directă plus mama, tatăl vitreg şi 4 tomberoane.

Cu pasagerii aţipiţi, după vreo oră de drum, ieşim din autostradă pe un drumeag de ţară. Lajoş opreşte, îmi semnalizează să coborîm. Afară, se îngîna de ziuă, undeva la cîţiva zeci de metri se întrezărea o pădurice într-o ceaţă subţire şi albă. Un frig desertic acoperea dealurile. Lajoş scoate de la spate un pistol de calibru mic.
- L-am cumpărat acum 3 săptămîni. Vrei să tragi cîteva focuri?
- Nu, sînt adormit. Ştii, nu mă prea interesează armele.
Lajoş ia pistolul la cătare si trage o rundă de cinci gloanţe în direcţia păduricei. Repede la maşină şi direcţia: la vie.

Via patronului companiei Buda Precision, se întindea pe un deal întreg. Era organizată în carouri, pe şpalieri. Între rînduri tractorul s-ar fi plimbat la nevoie nestînjenit. Fiecare butuc era irigat la rădăcină, automat. O frumuseţe. Nişte struguri roşii, mulţi stafidiţi. De, eram în decembrie.

Ne-am pus imediat pe cules. După o oră ni s-a făcut foame şi am luat o pauză de masă. Cu burta plină altfel vezi situaţia:
- Ce proşti sîntem. I-am zis lui Lajoş.
- !?
- Dacă ăştia n-o mai culeg, hai să luăm ce-i mai bun.
Pînă la prînz cînd toate tomberoanele erau pline, am jefuit via. Am luat ce era considerat de noi mai bun, restul aruncat.

La întoarcere, în trecere pe lîngă păduricea unde a tras Lajoş cu pistolul, am remarcat o căsuţă între copaci.
- Bai, ai tras în casa omului?
A dat din umeri doar !!!

După vreo lună am luat de la Lajoş, partea mea, 50 de litri de vin roşu. Un vin tare, aspru. Un pahar si te lasau genunchii... Tot îndemnam prietenii care veneau pe la mine sa-l guste. Fără spor. Damigeana a rămas plină.

La sfîrşitul anului 1990 a sosit Lucian, un coleg de facultate, care a stat la noi cîteva luni pînă şi-a găsit un serviciu. Uneori îl găseam ameţit! Oare ce bea ăsta? Noroc cu Lucian, altfel şi azi aş fi avut vin de Temecula...

8 comentarii:

schnappi spunea...

dar surioara mai mica a lui Iris unde era?
fff frumoasa povestirea,dar sper ca nu a fost nimeni ranit de catre Lajoş :)

Costel spunea...

Avea doar 6 luni. Stirile de seara nu au relatat incidente.

Anonim spunea...

Costel nici nu iti poti imagina ce bucuros sint cind citesc povestirile tale.
Merci.
Daniel Teodor

Costel spunea...

Coincidenta!!?? Prenumele bunicului meu: tot Teodor.

Anonim spunea...

Nu este nici o coincidenta Costel. Sint prea lenes sa fac un cont si de asta scriu ca anonim.
Daniel Teodor care desena case cu gard pe peretele proaspat vopsit de unchiul Visarion.
In fiecare zi sint pe Blogul tau.
Multumesc vere.

Costel spunea...

Deci stii de cismeaua cu doua tevi?
Poate vorbim simbata!

Anonim spunea...

Nu numai ca o stiu dar imi este dor de ea si de drumul nisipos din fata birtului si de Mos Alexiu caruia ii bagam caprele in curte cind veneau de la pascut...

Costel spunea...

Daca acolo nu mai putem merge sa-mi iau o capra aici. Iarba e destula...