miercuri, august 26, 2009

Sentimentul sovietic (II)


După 10 ani la Iaşi. Oghină, cramagiu la IAS Copou trebuie să livreze 10 butoaie a 1000l fiecare, ruşilor. El cunoaşte desfăşurarea scenariului: reprezentanţii ruşi, printre care un cunoscut degustător, se prezentau la cramă. Un tehnician de la IAS Copou introduce o ţeavă lungă de sticlă în butoi. Aşeza etanş degetul mare la capătul sondei şi recolta un eşantion de vin. Ridicînd niţel degetul mare, lăsa să curgă licoarea vieţii în paharul degustătorului. Dacă se constata calitate corespunzatoare, butoiul era sigilat şi livrat.

Oghină are o revelaţie. Confecţionează din ţeavă de plastic (diametrul cepului) nişte containere, lipindu-le un fund tot de plastic, cu cloroform. Umple aceste tuburi cu vin vechi de cea mai bună calitate (otonel, aligote, băbească, etc). La secţia cu vin prost a cramei, introduce aceste containere uşurel în butoaie la nivelul lemnului interior şi le lipeşte sumar. La sosirea delegaţiei ruse, tehnicianul introduce sonda în butoi, de fapt în containerul de plastic cu vin excepţional. Degustătorul e de acord. Tehnicianul bate dopul, containerul cade în butoi, rusul sigilează dopul şi vinul are liberă trecere spre export.

Ce scandal s-a iscat în Uniunea Sovietică la depistarea vinului prost! Dar Oghină a supravieţuit în poziţie deoarece multe persoane de importanţă erau clienţi fideli!

După 20 ani la Bucureşti. Cornelia *, colega de servici a Roscatei, este noua noastră prietenă. Ea a urmat facultatea la Leningrad. Si ruşii au bancuri! Mi-am amintit unul despre eroul Ceapaev, ofiţer în armata roşie. Pînă aici ştiam despre el doar din filme.

Sergentul Alioşa raportează:
- Tovarăşe Ceapaev, cineva murdăreşte pereţii WC-ului de rahat!
- Aşa ceva nu este permis în armata roşie. Urmăreşte şi raportează.
După vreo trei zile se prezintă Alioşa la ordine:
- Permiteţi să raportez.
- Cine e neisprăvitul?
- Dumitri Andreievici Furmanov.
- Nu se poate! Unicul intelectual din armata roşie! Cum l-ai depistat?
- Este singurul care se spală pe mîini după folosirea toaletei.

La un meci de hochei dintre Cehoslovacia şi Uniunea Sovietică (campionatul mondial), după invazie, şi care s-a terminat spre bucuria mea si a Roşcatei cu victoria la limită a cehilor, am remarcat loialitatea Corneliei pentru patria unde a studiat. Oare e similară cu loialitatea fostului preşedinte Iliescu?

* Să clarific cele patru Cornelii:

1. Cornelia D. din acestă povestire este bucureşteancă şi fosta soţie a lui Dan. Atenţie Dan nu este Dănuţ. Totuşi, Dănuţ a lucrat cu ea sau în aceeaşi clădire cu ea.

2. Cornelia O. din povestea 23 august (III) este fosta prietenă a lui Costache de la Costineşti. Acum locuieşte în Woodland Hills.

3. Cornelia L., fostă O. este nevasta lui Costache din povestea cu OZN-uri. Acum locuieşte în zona Palm Springs.

4. Cornelia N. este fosta prietenă a lui Costel. Probabil şi Dănuţ şi-o mai aminteşte (perioada liceului). Din păcate nu ştiu unde locuieşte.



7 comentarii:

costache spunea...

Iar eu sunt Costache-COMENTATORUL.

Costel spunea...

Initial am intuit pt diferentiere:
Costachel. Dar daca iti place COMENTATORUL, e perfect. Un baiat aici Cornel ii striga dupa neveste:
Costache a lui .....

Dan Vaideanu spunea...

Vezi ca am avut dreptate, Costica a lu' Roscata, cum vrei sa ma descurc cu atâtea Cornelii? Iar când te-apuci tu sa clarifici ia uite ce iese: "...Dănuţ a lucrat cu ea sau în aceeaşi clădire...", Doamne fereste Maître, ma bagi în belea!

Dan Vaideanu spunea...

...mai era o fetita blonda si cu ochi albastri si frumoasa, am uitat prenumele, numele era C., prietena lui Costel si a lui Danut, tot la liceu. Danut a facut cu ea mult patinaj, proba de dansuri, unde partenerii n-au voie sa stea despartiti pe gheata mai mult de câteva secunde. Asta pentru ca tot vorbeam de sentimentul sovietic...

Costel spunea...

Deci, ati fost angajati la aceeasi intreprindere. Sau erau doua intreprinderi in aceeasi cladire?

Costel spunea...

Poate Carmen? Cornelia nu patina.

Dan Vaideanu spunea...

Cu Cornelia am fost coleg la institut, asa-i, acolo nu patinam. Iar povestea cu Carmen a fost la Iasi. La liceu eram numai noi doi, ea nu înca...