Fumatul Interzis

Cei care s-au lăsat de fumat sînt mai antifumători decît nefumătorii. Adică m-am bucurat sincer cînd au interzis fumatul în avion. În povestirea Helga, eram plasat în ultimul rînd al avionului, la fumători. Lîngă mine mai era un loc liber. Nu mă deranjau fumătorii. Pe atunci fumam şi eu... Mă deranjau cei care aveau loc la nefumători şi veneau la scaunul liber să fumeze. Era un du-te vino necontenit pe acest scaun.

Cînd s-a interzis fumatul, fumătorii înrăiţi, precum Costache, au experimentat metode de fumat originale. La toaletă, repera sensorul de fum şi-l acoperea cu o mînă. Ridica capacul la WC şi cu un picior era pregătit să apese pedala de apă. Aprindea, trăgea adînc în piept două fumuri, arunca ţigara în WC, simultan trăgea apa şi trîntea capacul. Rapid afară.

Dacă nu găsea sensorul, folosea un ziar cu mîna rămasă liberă. Pe cît posibil,cu mişcările ziarului, direcţiona fumul spre WC.
Pînă l-au prins.

Cu altă ocazie, într-o cursă transatlantică, mă uitam la film. Pentru a evita înghesuiala, mă hotărăsc să merg la toaletă înainte de sfîrşitul filmului. Semnul pe uşă era verde, apăs clanţa. În momentul respectiv, uşa se deschide şi iese un tip profund speriat. Înţeleg motivul: fumase. Încui uşa, desfac şliţul, cînd: BUM, BUM, BUM. Trag şliţul, deschid uşa: Helga.
- Aţi fumat?
- Să fii mata sănătoasă, m-am lăsat acu' şapte ani.
- Suflaţi!
Îmi era niţel jenă să-i suflu în faţă! După cină, etc!! Îi suflu uşor.
- Mai tare!
Suflu cu putere. Se retrage, categoric nu eram eu fumătorul.
- Aţi putea să-l identificaţi pe fumător?
Deoarece ieşise speriat, îl aveam clar în memorie, dar am
minţit-o:
- Nu l-am remarcat.

Rezolv problemele de toaletă. Ies pe culoar şi încep să mă uit la pasageri. În stînga, un tip aducea perfect cu fumătorul. În dreapta, altul semăna leit. Şi aşa mai departe ...