miercuri, aprilie 08, 2009

Melifera din Carpaţi

Dinspre partea tatei, familia număra mulţi stupari. La bunicul, în grădină, şi tata ţinea vreo 15 stupi. Pentru a practica meseria de stupar este necesară o condiţie esenţială: să nu te temi de albine. Mai concret, de înţepătura lor. Albinele din Romania, apis mellifera carpatica (pentru cei care au studiat latina în liceu) sînt blînde şi adaptate la climat. Totuşi !!??

Tata preocupat, hai să-l obişnuiesc de mic pe Costel, cu albinele:
- Ai un leu la fiecare sută de trîntori omorîţi.
Trebuia să stau la urdiniş pe la amiază şi cu degeţelul să-i servesc pe trîntori. Aştia se deosebesc clar de albine; sînt mai dolofani. Precum ştiţi, totul e util într-o familie de albine în afara trîntorilor. Un singur trîntor este necesar pentru fecundarea reginei. Restul doar mănîncă mierea sau alte produse apicole şi huzuresc prin stup. L-am întrebat:
- De ce depune regina aşa multe larve de trîntori?
Atunci, tata s-a ferit să-mi răspundă. Acum, raspunsul pare simplu: îi plac băieţii.

Am demarat greu cu prinsul trîntorilor, dar uşor, uşor după vreo cîteva zile de tatonări, am devenit expert. În jumăte de oră aveam o sută de trîntori şi cumpăram bomboane cu mentă de la magazinul universal sătesc.

A doua zi, adăugînd din trîntorii anteriori la grămăjoară, eram şi mai rapid. N-a ţinut mult, m-a anunţat:
- Nu mai am fonduri.
- Mi-ai dat doar 10 lei. Vreu să-mi iau bicicletă!

M-a avansat. Am fost echipat cu mască, aruncător de fum, etc şi luat la cercetarea stupilor. Cînd respirai se isca un norişor de făină de papuşoi, pentru că masca era de fapt o sită. Bunica avea mereu grijă şi-mi lega bine mînecele halatului să nu intre inamicii. Totuşi !!??
- Tată simt o albină pe la gît?
- Lasă băi că nu mori tu dintr-o înţepătură!

Stupii trebuie studiaţi periodic. Evidenţa numărului de albine, a cantităţii de miere, a numărului larvelor informează stuparul ce operaţie trebuie să efectueze în continuare. Poate stupul e gata să roiască şi trebui efectuată înmulţirea artificială? Sau nu mai are unde depozita mierea şi atunci se adaugă catul.

Deşi melifera carpatică e blîndă, nu-i plac mişcările bruşte. De exemplu, scot o ramă de urechiuşele laterale. Am fost instruit:
- Orice s-ar întîmpla, nu dai drumul la ramă. Atunci le enervezi şi mai rău.
Eu mă gîndeam, ce poate să se întîmple, rama nu era prea grea. Dar ridicînd rama, fără vizibilitate, sub urechiuşă, am strivit o albină cu degetul. Normal, m-a înţepat. Am strîns din dinţi. Unde te înţeapă una, se reped să te servească mai multe; aşa au ele informaţia DNA să-şi dovedească adversarul. A doua mă înţeapă sub unghie, de-mi venea să fug urgent la toaleta din curte. N-a mai fost nevoie!

La începutul verii cînd mă prezentam la ţara şi mă muşca prima albină, se umfla si mă durea. La sfîrşitul verii nu se mai umfla dar tot mă durea. Anul următor o luam de la capăt.

Şi animalele din curte ştiu cît de periculoase sînt albinele... Viţeluşului de un an a unchiului Mitriţă i-a venit idea să se scarpine de-un stup. După fugăreală, ocolea stupina la 10 m distanţă. Mai erau şi nişte găini viteze care-mi mîncau trîntorii scăpaţi pe jos!

Tare mă plăcea Mitriţă pentru că nu-mi mai era frică de albine. Într-un an îl ajut la recoltat. O cameră drept magazie, o centrifugă şi nişte rafturi. Aducem caturile cu rame mai mici, le descăpăcim şi le învirtim să iasă mierea. La golirea cetrifugei potriveşte Mitriţă un vas, deschide robinetul şi mă însărcinează să-l opresc cînd se umple. El pleacă cu treburi prin stupină. Deoadată aud un strigăt disperat:
- Costele, vino repede!

Uitase o ramă cu miere afară şi albinele se porniseră la furtişag. Afară un spectacol impresionant! De la simplu furt, se porneşte o bătălie generală. Parcă toţi stupii ar roi! Fiecare luptă cu fiecare sau fură de la alt stup. Un singur lucru e de făcut. Se acoperă urdinişurile la toţi stupii. Albinele din stupi sînt salvate.

Cind ne reîntoarcem la camera de recoltare... un strat de miere peste toata podeaua de lut ... Ce-a mai înjurat Mitriţă !!

Şi în America m-am trezit cu un roi. Am dat o gaură în zidul garajului pentru un proiect eşuat. Gaura a rămas. Casele fiind din lemn (2x4 sau 4x4) e nişte loc între pereţi... Acolo şi-au făcut ele căsuţa.

Roşcata şi fetele mele n-au argumentat. Dar ne-am trezit cu o anonimă de avertizare de la un vecin .....

8 comentarii:

Dan Vaideanu spunea...

Maestre, azi sunt tulburat si nu am inspiratie. Cu toata rusinea fata de Mihaela, cred ca paharul meu are o gaura (nu stiu cum sa-i spun ca mi-a rusine, în partea de jos sa zicem) ca-i mereu gol. Si sticla tot sta pe lut. Si pe mine m-a întepat o melifera, ca nu pot sa-i spun altfel, da' nu din Carpati, eram pe malul Argesului în armata. Si cum zisesi, s-a adunat tot roiul sa-mi dea atentie. Am luat-o la fuga catre terenul de fotbal cu roiul ca o caciula brumarie pe cap si acolo l-am împartit frateste la tot plotonul.

Nu pot sa dau de Radu...

Costel spunea...

Daca a fost initial numai una nu ar fi trebuit sa fugi! Dar daca ai fugit s-au bucurat si colegii TRisti. Ar fi trebuit sa-l capturati si voi intr-o cutie...

mihaelqa spunea...

Gluma cu alcoolemia era legata de trecerea vamei-voi ati inteles si reactionat altfel.

Dan Vaideanu spunea...

@Mihaela
Daca ramânea cum am înteles noi aseara, tot era ceva adevarat. Acuma sunt complet în ceata.
@Maestre,
... TRisti mai eram si ce veseli totusi! Care cutie, NOI eram într-o cutie!

schnappi spunea...

Ceatza in dulceatza :) ;)

Costel spunea...

Intr-adevar :)

Dan Vaideanu spunea...

@Schnappi:
Frumos spus, la subiect si mai si rimeaza, /Da' Dvs. cine sunteti, ca si asta conteaza?

Costel spunea...

Si tu, vrei sa le stii pe toate!