vineri, iunie 26, 2009

Iaşi - Bucureşti. 3

Tot povestind şi rîzînd am ajuns undeva la jumătatea distanţei. Ne oprim la o benzinărie rusească. Plinul la Opel plus golirea rezervoarelor noastre. Nichi deschide portbagajul şi scoate o geantă cu gustări. Tot ne îndeamnă el, fără succes. Odată îl văd aruncînd un şniţel la singurul cîine comunitar adormit la umbra pompei. Dintr-o dată mai apar vreo 10 din neant şi Nichi le împarte alert gustările:
- Ziceţi mulţumesc lui Ani!
Liliana rîde tare iar eu îl întreb:
- Cine-i Ani?
- Cumnată-mea.

Pe Nichi, îl sunau diverşi pe mobil. Liliana prelua convorbirea şi el răspundea. Două au fost pentru mine. Prima, din mobil în mobil, m-a descoperit Cornel, colegul meu de facultate. El a planificat o reuniune a electroniştilor în Bucureşti. A doua oară mi-au telefonat colegii din maşina cealaltă:
- Costică?
- Da.
- Eşti pe bancheta din spate cu Liliana?
Întrebarea m-a luat prin surprindere. Să cîştig timp, am raspuns:
- Intrăm în Buzău. În 2 ore vom fi la Bucureşti. Voi unde sînteţi?
- Lasă vrăjeala. Eşti pe bancheta din spate cu Liliana?
De fîstîceală nici nu am realizat: vorbesc cu Dănut ori cu Nuţu! Am tăiat-o scurt.
- Bine, vă sun eu cînd ajungem la destinaţie.



2 comentarii:

Dan Vaideanu spunea...

Nu eram eu, cum poti sa crezi ca as putea eu sa pun asemenea întrebari?

Costel spunea...

Bine.