luni, octombrie 04, 2010

Şarpele


Cînd copilul nostru mai mic a împlinit 10 ani, sora ei mai mare i-a dăruit un şarpe galben într-o cuşcă superbă, de sticlă. Mai mult a surprins părinţii! Îl mîngîiau cu dragoste şi-l lăsau să se încolăcească pe mînă. Reptila de vreo jumătate de metru scotea repetat limba şi te fixa imperturbabilă.
- Hai mîngîiaţi-l şi voi.
Eu şi Roşcata nu ne aventuram. Cînd eram mititel, circula povestea cu-n sătean de la Bogdana care adormise pe iarbă, cu gura căscată. Un şarpe de casă a profitat de situaţie, atras şi de mirosul de lapte. Deci atenţie: e periculos să bei seara lapte şi să te culci afară sau dacă meniul lactat e de neevitat, gura-nchisă!

Să nu-mi dezvălui teama, l-am atins uşor cu-n deget:
- Toată vara ai muncit greu la "fast food", cu-n salariu minim şi cheltui banii pe şarpe şi cuşcă?
Cuşca avea un mic bazin, un loc de odihnă, relief cu pietre şi vegetaţie, ca-n paradis.
- Sînt banii mei şi e "cool".
- Ce mănîncă?
- Peştişori.

Cînd am rămas singur cu nevastă-mea:
- Dacă scapă animalul din cuşcă? Cum îl găsim?
- Lasă, au fetele grijă de el. Poate ne luam şi-o pisică!
- O să am coşmaruri.
- Dar dacă ar fi cumpărat un crocodil mic?
La gîndul unui aligator m-am mai liniştit. Tocmai apăruse un articol în Los Angeles Times cu-n aligator mărişor descoperit într-un lac din Long Beach. Proprietarul l-a aruncat acolo cînd crescuse prea mare. Autorităţile l-au capturat într-o lună cu cheltuieli mari şi acum este la grădina zoologică.

Au trecut cîteva luni şi lucrurile s-au mai limpezit. Şarpele mînca vreo trei peştişori pe săptămînă; cînd veneau prietenele era scos, lăudat şi mîngîiat. Odată copilul fiind în tabără, mi-a rămas în grijă. M-am prezentat la "pet store" să-i cumpăr peştişori. Deoarece nu aveau din cei ieftini (trei la dolar) i-am luat unii mai scumpi. Surpriză, ăştia frumoşi cu aripioare colorate, nu-i plăceau. După încă o zi, ... de foame, i-a răzbit!

Iar au mai trecut cîteva luni, copilul:
- Vreau să-l scot din cuşcă şi încearcă să mă muşte!
- Nu-ţi mai place?
- Nu.

Problemele se rezolvă de la sine. Mai tîrziu am aflat cum l-au scăpat pe parchet de multiple ori! Să nu se răzgîndească, am înhăţat cuşca şi copilul şi m-am prezentat de urgenţă la "pet store". Vînzătoarea:
- E cumva bolnav?
Am lăsat copilul să parlamenteze.
- Nu.
- E agresiv?
- Da, sare la mînă.
- Nu primim animale cu probleme de comportament.

Am plecat bosumflaţi spre alt "pet store" unde eu am răspuns întrebărilor similare:
- Ceva probleme?
- Nu, e un scump, cuminte şi prietenos!
- Dacă mai aşteptaţi niţel pînă vine şeful de magazin vă dau şi nişte bani pe cuşcă.
- N-avem nevoie, vă mulţumim.


8 comentarii:

Cora_ spunea...

Cred ca sarpele avea probleme de comportament pentru ca simtea ca nu-l iubiti sincer, voi, cei mari. L-ati ranit in sentimentele lui de sarpe. :)
Prietenul nostru Tom, nascut si crescut in desertul californian, se simtea cam singur odata plecat de acasa si stabilit la LA. Asadar si-a luat si el un "animalut" de companie din aceaesi rasa, ca asa era cool. Il tinea in baie si il hranea cu soareci(trebuie ca era marisor serpisorul). La un moment dat cand sa-i serveasca masa, hatz, sarpele l-a muscat. Remarca lui Tom: "Si-a dat seama imediat ca mi-a facut rau si i-a parut rau...".
Nu zau? Tu chiar crezi ca asta e constient de prezenta ta mai mult de cele 5 sec. cand ii dai soarecele, intreaba al meu usor iritat?
Bineinteles.
OK... :)

mosu spunea...

ooo... eu cred ca intai sarpele ar fi trebuit dus la ortoped sa vada daca nu si-a rupt vre-un os din atatea cazaturi ;)
apoi cu siguranta ar fi trebuit dus la psiholog caci e clar ca a fost traumatizat si ar fi putut suferi procese de constiinta ireversibile...
in cele din urma hotararea privind returnarea cred ca a fost foarte buna; asa-s copiii se avanta repede si se plictisesc si mai repede...
si basca ai salvat si o multime de pestisori

Costel spunea...

@Cora: Am scapat, doar pitbulul (Wilson) m-a muscat... si i-a parut rau :))

@Mosu: Eu trebuia sa merg la psiholog. Noroc cu prietenii si bautura... :)

Dan V. spunea...

Sper ca n-ai turnat bautura pe rana...

Costel spunea...

Nu, fiecare picatura a romului Zaya din Guatemala (12-ani) este pretioasa.

Cora_ spunea...

Pai pitbulului poate sa-i para rau un pic asa, dar poate sa se si prefaca... :)

windwhisperer spunea...

ce gresealaaaa,
macar o curelusa de ceas, daca de pantaloni era prea mic :):)

Costel spunea...

@Cora: Voi reveni cu muscaturile lui Wilson. In general nu e prefacut; mai degraba soldat, doar executa.
@windwhisperer: Poate sa-i fi agatat pielea intr-un cui.:) Noi avem fundatia ridicata la casa, adica te poti baga pe burta, coate si genunchi cind inlocuiesti vreo teava. Dupa povestea asta, la prima escapada sub casa am descoperit niste pielite cu solzi si m-am ingrozit ... sau dovedit a fi niste sopirle.