Aeroporturi (III)

La Iaşi am stat exact 7 zile. Am sosit la Nicolina luni înainte de 6:00 cu acceleratul şi am plecat cu Taromul tot la 6 dimineața. La Iaşi am văzut cum funcționează sistemul de urgențe de la spitalul sfîntul Spiridon, am vizitat Bolta Rece, cimitirul Eternitatea, mătuşele, unchiul şi pe Radu.

Aeroportul din Iaşi are o pistă nouă şi o sală de aşteptare (construcție metalică). Am trecut rapid de security şi-n sala de aşteptare mi-am cumpărat o sticluță de apă. Duduia care s-a aşezat lîngă noi, ne-a povestit viata ei în 5 minute:

- Merg în Spania la fata mea să îngrijesc nepoțeii.

- Mai aveți şi alți copii?

- Da, mai am o fată măritată în Iordania, are 4 copii. Nepoata mai mare are 17 ani şi a vrut să urmeze o facultate la Iaşi. Noroc că a luat o bursă în țara lor.

Ne uităm mirați!

- Cum s-o urmăresc cu atîția hăndrălăi în Iaşi?

Schimbă subiectul:

- Atît m-a bodogănit soțul cu bagajul! Ar fi mai mers nişte zacuscă, avea doar 19kg. Unde mergeți?

- La Praga.

Asta a derutat-o, nu ştia unde-i Praga.

- Departe!

Nu corespundem, s-a mutat lîngă nişte doamne care vorbeau de Spania şi au început o discuție animată. Avionul cu elice ne-a dus la timp în Otopeni unde a trebuit să trecem iar prin security. Acolo au descoperit sticluța cu apă; amenințări cu amendă! Noroc cu coada imensă.

La 9:30 în aeroportul din Praga am cumpărat bilete valabile o zi, pentru toate mijloacele de transport în comun ($5/persoană) cu care ne-am dus la hotel. Eu am mai fost o dată la Praga şi niciodată nu mi-a trecut prin cap că o să ajung şi a doua oară. Am stat 2 zile şi am mers pe jos de mi-au crăpat călcîiele prin sandale.

După 1989, promovînd berea bună şi ieftină şi evidențiind frumusețile oraşului vechi, cehii au reuşit să transforme Praga într-o industrie turistică redutabilă. Comparat cu Praga, Bucureştiul este un copil în scutece.

Un prînz l-am luat la U Fleku cel mai vechi local care îşi produce berea neagră. Un chelner vine cu bere pe tavă, altul cu păhărele pline de Becherovka şi al treilea cu mîncare. Nimic nu e gratuit, fiecare din cei trei marcînd nişte hieroglife pe nota de plată.

Ne-a plăcut aeroportul Ruzyne: fără coadă la security, magazine interesante, scaune confortabile şi chiar loc de joacă pentru copii. În întîrziere la Frankfurt, iar security şi control paşapoarte, am nimerit o tanti care m-a admonestat că n-am ştampila de intrare în Romania. Parcă era vina mea că vama din Otopeni nu m-a ştampilat! M-a lăsat cînd i-am arătat itinerariul. Iar un avion mare Boeing 747 pînă la Washington Dulles unde am trecut prin vamă rapid. Abia în LA, am constatat că am adus înapoi un avocado californian, pe care îl cumpărasem pentru Doru. La Washington vameşul ne-a întrebat:

- Aveți fruncte şi vegetale?

La care noi am răspuns într-un glas, uitîndu-ne în ochii lui:

- Nu.