Andreaua

După povestirea primei mele experiente electrice, am realizat că ar mai fi 2 povestiri, despre andrea.

1. Pe vremea cînd Roşcata era profesoară de engleză, la liceul Zoia Kosmodemianskaia Bucuresti, a venit cu propunerea să predau şi eu nişte cursuri de electricitate, la clasa X-a. De la prima oră predată, am realizat cît de greu este sa fii ascultat de 80 de ochi şi urechi. Noroc că mai erau îndreptaţi şi între ei, nu numai către mine. La ora urmatoare, am vrut sa ştiu care este nivelul tehnic a celor 38 de fete şi 2 băieţi.
- Ce fel de tensiune este la priză? DC sau AC?
Nu se prea înghesuiau. Văd uitată pe catedră, o andrea, de la alte lecţii practice. Mă uit la pardoseala uscată: parchet.
- Cine are curaj să introducă acestă andrea în priză, primeşte nota 10.
Linişte. Unul din baieţi se încumetă, reuşeste şi ia nota 10.
- Mai dau un 10, celui care îmi explică, de ce nu s-a curentat.
....................................

2. La o petrecere în Van Nuys, se discuta despre decretului ceauşist de interzicere a avorturilor.
- Eu sînt decreţel.
Aşa s-a prezentat Claudiu, un băiat solid şi extrem de simpatic. Eram încîntat sa cunosc, un decreţel autoconfirmat. Noi, adică generaţia mea, ne-am ferit din răsputeri să-i avem. Il intreb:
- De unde ştii că eşti decreţel?
Işi trage camaşa în sus; pe burtă şi spate, se vedeau nişte cicatrici.
- Astea sînt urmele andrelei; mama însărcinată (în luna a patra, ziua a treia, ora două) a vrut să mă termine. M-am ferit cu agilitate. Am scăpat.