luni, septembrie 07, 2009

Scandinavia (IV) - Henning


Vara anului următor. Zburăm cu SAS la Copenhaga, oraş pe care îl şi vizităm. Nu-mi mai amintesc de micuţa sirenă, simbolul oraşului, doar de imensa sticlă de bere Tuborg (19 metri) din piaţa centrală. Luăm un tren (ferryboat) via Helsingborg spre Goteborg unde ne aşteaptă vesel, unchiul Henning. Ei locuiesc într-un sătuc satelit, Olofstorp. O casă mîndră cu etaj şi grădină plină de cartofi. Datorită vremii, suedezii au cultul caselor. Totuşi, casa nu este vopsită în tradiţionalul roşu închis.
- De unde pînă unde e moda suedeză a caselor vopsite în roşu?
- De la minele de cupru. Unul din produsele secundare, o vopsea roşie de cea mai bună calitate. Plus, e de trei ori mai ieftină.

În depărtare abia se zăreşte balconul vilei singurului vecin; în rest de jur împrejur, pădure. Aerul îţi răneşte plămînii. A doua zi încă îmi vîjîie capul de sărbătorirea revederii. Iau copilul la o plimbare prin codru. Peste tot găsim blueberries. Mîncăm pînă ne săturăm.
- Hai să culegem pentru mama şi Luiza.
Scot şapca şi în vreo două ore o umplem cu dificultate. Dar cum ne reîntoarcem? De unde am venit? Mă caţăr într-un copac şi cu greu zăresc acoperişul casei. Anual, zeci de oameni se rătăcesc prin pădure. Mai ales copii; o altă caracteristică suedeză. Luiza preia şapca cu blueberries şi le aruncă direct la gunoi.
- De ce, le-am strîns cu mare greutate.
Îmi arată un coş plin şi unealta folosită, ceva între furculiţă şi furcă!

Tara e plină de lacuri şi mulţi suedezi au bărci. Mai mari, mai mici, după puteri. Henning are una cotată la 4 persoane. După amiaza ieşim la pescuit. Lacul nu pare mare. Undeva la intersecţia a două dealuri continuă cu alt lac. Istoria se repetă şi după două ore, îl întreb:
- Mai ştii să te întorci?

La masa de seară, cu meniu fără peşte, Henning ne povesteşte:
- Am fost în nord la o nuntă ţărănescă. Cam o sută de persoane care vorbeau şi rîdeau tare. Nu te înţelegeai cu vecinul de masă! Femeile au adus bucatele. Brusc, s-a lăsat o linişte în care se auzeau numai furculiţele şi cuţitele atingînd vîrtos vesela.

În această primă parte a excursiei am devenit moderator de familie. Zîzania de care v-am vorbit în Scandinavia (II) a continuat şi aici. Liliana nu-l cunoştea personal pe Henning! Eu i-am introdus cînd am vizitat-o la Goteborg. Apoi am fost invitaţi la Marian, în orăşelul Partille. Acolo, Henning l-a cunoscut pe unchiul meu, Petru.

În sufletul nostru, adevăratul unchi a rămas Henning.

Urmează Scandinavia (V) - Olof


2 comentarii:

Dan Vaideanu spunea...

"Aerul îţi răneşte plămînii."
Esti mare Maître!!

Costel spunea...

Aerul curat :))