marți, iunie 09, 2009

Praga 3. Impresii de călătorie.

2km era distanţa de la hotelul nostru (strada Na Morani, în apropierea Vîltavei) pînă în centrul vechi. Un inconvenient aparent ce s-a dovedit nesemnificativ. Raportul calitate/preţ depăşea locaţiile centrale iar restaurantele din zona noastră serveau aceleaşi meniuri la jumătate de preţ.

Datorită schimbării fuselor orare ne-am prezentat în prima zi la 6:25 pentru micul dejun, deschis 6:30 - 11:00. Nici omletele nu erau încă preparate! La plecare ne mai aprovizionam cu mere şi croissante.

Lîngă hotel aveam restaurantul Gambrinus unde doi chelneri voinici abia dovedeau cererea de bere cu acelaşi nume. Cînd am mîncat acolo într-o seară, unul din cei doi mi-a arătat semnul victoriei.
- Două meniuri! Am replicat eu.
A dat din mînă a lehamite; el se referea la două beri.

A treia zi am vizitat dealul Petrin cu turnul de observare (gen Eiffel) gîfîind pe cele 300 de trepte. Undeva am găsit anevoie şi o biserică ortodoxă numai din lemn: Sfîntul Mihail (clic pentru mărire).

După amiaza am vizitat muzeul comunismului situat în aceeaşi clădire cu restaurantul Mc Donald's (aici WC-ul se plăteşte: 10 coroane). Spre deosebire de muzeul similar din apropierea punctului Charlie (Berlin), în Praga nu era nici o reducere pentru cei care puteau dovedi că au trăit în comunism. Cine erau vizitatorii acestui muzeu? Americanii, desigur, încă obsedaţi de inamicul lor din perioada războiului rece. Se fotografiau cu statuia lui Stalin (1:1) iar unul chiar încerca să-l strîngă de gît.

A patra zi am luat un tren cu etaj din staţia modernă Hlavni şi am vizitat castelul bijuteriilor coroanei: Karlstejn. La întoarcere trenul staţiona cam mult în penultima staţie, Smichov şi fiica mea a remarcat:
- Parcă am rămas singuri în tren!
Numai ce apare controloarea noastră, semnalizîndu-ne disperată sa coborîm. Am avut noroc, altfel vizitam şi depoul.

2 comentarii:

Dan Vaideanu spunea...

Americanii cred ca erau într-un lung concediu tematic. De la Praga au venit direct în Normandia unde a fost serbare mare. Dar nu ca la Iasi, unde am debarcat noi!

Costel spunea...

Intr-adevar. D-day la ei si 40 ani la noi.