miercuri, februarie 04, 2009
Nea Caisă
Bufetul institutului din Bucureşti era situat la intrarea principală. Vorba vine. Era modă atunci, s-o ţină pe cea principală închisă, iar o intrare secundară devenea automat principală. Camera dreptunghiulară, care acomoda bufetul, era despărţită în două de un frigider cu vitrină. Frigiderul era multifuncţional: separa bucătăria de sala de mese fără scaune (la varice), păstra salamurile şi brînzeturile care se vindeau imediat şi servea de reazem clienţilor obosiţi de aşteptat. Prin 1979 s-a schimbat gestionarul. Băieţii l-au denumit instantaneu: nea Caisă.
Vă prezint cîteva instantanee din activităţile bufetului:
1. După preluare, nea Caisă a modificat regulile de cumpărare. Se vindea numai la multipli de 100g şi la bucată. Cînd i-am fost prima dată client, am înţeles schimbările: nea Caisă socotea greu. Dacă cereai mai mult de 4 produse, te întreba:
- Cît costă?
- Pai mata trebuie să-mi spui preţul total!
2. Altă dată îl văd pe culoarul etajului unde lucram, în timpul programului de lucru ,cu o ceaşcă de cafea în mînă.
- Bună ziua.
- Ai comandat o cafea?
- Nu.
- Mi-a comandat cineva prin telefon o cafea şi am uitat numărul camerei!
3. Tocmai îmi venise rîndul să comand, nea Caisă prăjea un cîrnat la tigaie pentru tovarăşul Ispăşoiu, secretarul de partid al institutului.Cînd să-l plaseze în farfurie, îl scapă lîngă aragaz. Îl ridică, se transformase din cîrnăcior oltenesc în salam bărbos. Cum Ispăşoiu se delecta cu lectura ziarului Scînteia, şterge viguros salamul cu prosopul, îl aşează delicat în farfurie şi-l ornează cu frunze de salată. Menţionez că prosopul folosit în acestă operaţiune era versatil. Cu acelaşi prosop ştergea farfuriile spălate, mesele şi chiar pe jos, cînd nu era băgat în seamă de clienţi.
4. Vară, căldură mare. Ferestrele bufetului prevăzute cu plase îmbîcsite şi rupte priveau către curtea interioară a institutului. Nea Caisă tăia parizerul în felii sănătoase şi le aranja pe o farfurie. O muscă năbădăioasă îl deranjează aşa de rău încît: pac, dă cu felia după ea. N-o nimereşte din prima. Succes la a doua lovitură. Sterge felia cu prosopul si poftă bună.
Vă prezint cîteva instantanee din activităţile bufetului:
1. După preluare, nea Caisă a modificat regulile de cumpărare. Se vindea numai la multipli de 100g şi la bucată. Cînd i-am fost prima dată client, am înţeles schimbările: nea Caisă socotea greu. Dacă cereai mai mult de 4 produse, te întreba:
- Cît costă?
- Pai mata trebuie să-mi spui preţul total!
2. Altă dată îl văd pe culoarul etajului unde lucram, în timpul programului de lucru ,cu o ceaşcă de cafea în mînă.
- Bună ziua.
- Ai comandat o cafea?
- Nu.
- Mi-a comandat cineva prin telefon o cafea şi am uitat numărul camerei!
3. Tocmai îmi venise rîndul să comand, nea Caisă prăjea un cîrnat la tigaie pentru tovarăşul Ispăşoiu, secretarul de partid al institutului.Cînd să-l plaseze în farfurie, îl scapă lîngă aragaz. Îl ridică, se transformase din cîrnăcior oltenesc în salam bărbos. Cum Ispăşoiu se delecta cu lectura ziarului Scînteia, şterge viguros salamul cu prosopul, îl aşează delicat în farfurie şi-l ornează cu frunze de salată. Menţionez că prosopul folosit în acestă operaţiune era versatil. Cu acelaşi prosop ştergea farfuriile spălate, mesele şi chiar pe jos, cînd nu era băgat în seamă de clienţi.
4. Vară, căldură mare. Ferestrele bufetului prevăzute cu plase îmbîcsite şi rupte priveau către curtea interioară a institutului. Nea Caisă tăia parizerul în felii sănătoase şi le aranja pe o farfurie. O muscă năbădăioasă îl deranjează aşa de rău încît: pac, dă cu felia după ea. N-o nimereşte din prima. Succes la a doua lovitură. Sterge felia cu prosopul si poftă bună.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu