Norocul, loteria şi Wilson (III)

Undeva prin romanele sale, Marin Preda povesteşte despre un ţăran sosit în Bucuresti: el se uită după alţi ţărani. Cînd mi-am început nişte modernizări la casă, mi-am căutat un roman priceput, un handy man. Aşa l-am cunoscut pe Georgică: bucureştean din zona Obor, emigrat după revoluţie via Berlin, constructor pe cont propriu. În timpul liber pescar, vînător şi bucătar. E fericit cînd ascultă maneaua, "Supărat".

Proiectul meu a durat vreo trei săptămîni. În week-end îl ajutam. Venea la ore tîrzii, îmbrăcat curat într-o salopetă dintr-o singură piesă. Cînd trebuia să meargă la Home Depot după materiale, dezbrăca salopeta, se spăla şi parfuma, deşi magazinul era plin de constructori transpiraţi şi mînjiţi de vopsele. Din cînd în cînd îl suna prietena, fără să vreau, auzeam discuţiile. Se terminau cam aşa:
- I love you!
Macho, Georgică îi răspundea codificat:
- We will talk about, later!
Altădată venea cu întrebări neobişnuite:
- De ce au trei feluri de benzină la staţii?
- Te referi la cifra octanică?
- Nu, eu cred că au doar un singur rezervor şi o pompă care extrage cele trei feluri de benzină.

Atunci l-a cunoscut pe Wilson. N-a fost singurul care a vrut să-l cumpere ...