Lecţia de franceză

Dănuţ tocmai ne-a scris despre profesoara de franceză şi Bernard Pivot. Mi-am amintit cum am legat cu abilitate o sforicică de picioruşul unei muşte. Un zbor urmărit cu interes şi rîsete de colegii noştri. Tocmai la ora de franceză. Acum, parcă începe să-mi pară rău! Sau nu: temele mele pentru acasă erau fără cusur.

Mă ajuta în totalitate Gabriela, verişoară de-a doua. Toate şcolile le-a urmat locuind cu mătuşi sau veri deoarece trecutul tatălui ei Simion, o urmărea permanent. Simion a petrecut 10 ani în deltă, fiind simpatizant legionar!

Gabriela a intrat cu brio la istorie/arheologie în Iaşi. Fetele nu prea erau atunci trimise pe şantiere. Ar fi scăpat arheologii ulcelele uitîndu-se după ele! Spre disperarea părinţilor, a părăsit facultatea şi a intrat la franceză, anul următor. Acum este soţia unui fost (pe scurt timp) ministru şi (pe mai mult timp) ambasador. După atîţi ani, ar fi cazul să-i mulţumesc pentru temele perfecte.

Şi Pusi, cel mai bun din clasă la franceză, mai copia temele de la mine. Pînă m-a prins doamna profesoară, după compararea lucrărilor. Mi-a interzis categoric să mai copii de la Pusi! M-am conformat.