Varşovia

La sfîrşitul anilor 70, am strîns bănuţ lînga bănuţ, am aplicat şi am fost aprobaţi pentru o excursie de revelion la Varşovia prin ONT. Excursia (via Liov) era mai mult pe tren. Am ajuns la gară seara cu întirziere şi ne-am suit în vagonul de dormit clasa a II (compartimente cu trei paturi). Vagonul destinat excursiei funcţiona după principiul: primul venit, primul servit la alegerea locurilor. Înaintea noastră două surori pe la 40 de ani, fiecare cu bagaje voluminoase, se căţărau cu greu pe scară. Ştiam că unii excursionişti se ocupau cu comerţul stradal.
Mi-a trecut şi mie prin cap să recuperăm din bănuţi. Nu ştiam ce se cere în Polonia şi nici prietenii mei habar n-aveau. Bagajele nostre constau dintr-o geantă cu lucruri absolut necesare.

Mai rămăseseră doar două compartimente libere. Pentru oarecare motiv, una din surori a intrat într-un compartiment, a doua în celălalt, ocupînd paturile de jos. Roşcata şi-a ales patul din mijloc iar eu pe o scăriţă, la cucurigu.

Pînă la plecarea trenului, la o ţigară pe culoar, admiram peroanele Gării de Nord. În final au apărut şi ultimii doi tineri excursionişti, tot plini de bagaje. S-au instalat în ultimul compartiment şi au ieşit la fumat.

Exista vorba: tinerii, elevii, militarii şi studenţii se împrietenesc imediat (poate ar trebui actualizată şi adăugat bloger-iştii)!
Mi-au întins mîna şi s-au prezentat:
- Gigel.
- Mirel.
Ne-am potrivit! Gigel mă întreabă:
- Ai multe bagaje?
- Nu.
- Pot să pun şi eu o geantă la tine în compartiment?
Ridic din umeri.
- Dacă vine vameşul, taci. Dacă te întreabă, spui că e a lui Gigel.
- Bine.
Mută geanta la noi în compartiment. La el în compartiment are tot poziţia la cucurigu. E nemulţumit! Mi se adresează tare:
- Costele, ştii că vameşii romani controlează mai mult pe cei din paturile de jos?
- Nu.
Surorile se agită. Una din ele se duce la cealaltă. Se sfătuiesc. Una mi se adresează:
- Domnule, nu vreţi să schimbăm paturile?
- Desigur.
Istoria se repetă cu Gigel.

Dimineaţa trecem fără incidente în Uniunea Sovietică. Aici sîntem coborîţi din vagon, fără bagaje şi aşteptăm schimbarea roţilor *, într-o cameră aparţinînd vămii ruseşti. Ne relaxăm pe băncile de aşteptare. Gigel comentează tare:
- Data trecută ne-au controlat la piele!
În faţa noastră, surorile aşezate pe o bancă, se agită iar! Se îndreaptă către toaletă şi se reîntorc uşurate. Gigel şuşotind:
- Ţi-am spus eu că au bijuterii.
Ne reîmbarcăm. Nu ne-a controlat nimeni.

Undeva pe teritoriul sovietic, apare în compartiment un soldat care se uită cu o lanternă sub patul de jos. Îl întreb ceva în ruseşte. Nu răspunde. Mai încerc o dată. Tot fără rezultat.
La vreun sfert de oră, Roşcata îmi spune:
- Uite ce am găsit!
Îmi arată un mănunchi de chei ciudate. Unele patrate, altele triunghiulare etc.
- Cred că le-a pierdut soldatul ăla. Dă-i-le înapoi.

Îl găsesc în burduful dintre vagoane, aşezat pe una din plăcile metalice, cu capul între genunchi. Invincibila armată roşie reprezentată prin soldatul Volodia se dezintegra moral sub ochii mei. Plîngea.

Îi arăt cheile:
- Spasiba.
Vorbim în limita posibilităţilor mele lingvistice. Ar fi stat la arest dacă pierdea cheile!

Spre deosebire de Romania unde trenul trece prin sate şi oraşe (mai vede omul o gaină, o capră, un porc); în Uniunea Sovietică, trenul le ocoleşte. Vezi doar cîmpul nesfîrşit.
Odată ajunşi în Varşovia sîntem cazaţi la hotel. A doua zi ne prezentăm la turul oraşului cu autobuzul, inclus în preţul excursiei. Eu, Roşcata, şoferul şi ghida. Ceilalţi turişti romani preferaseră tîrgul de vechituri.

Am petrecut un revelion plăcut unde am învăţat noi cuvinte poloneze: Şceşlivegu novegu roku **. Menţionez, eu mai ştiam nişte cuvinte de la o studentă poloneză, pe care am cunoscut-o în tabăra internaţională de la Costineşti: Cohaş mne ***?
Mă întreaba des, aşa că le-am memorat.

Întoarcerea s-a lăsat cu multă bere poloneză cumparată de Gigel care reuşise să vîndă două Rolex-uri false. Am fost şi noi invitaţi.Invitatul de onoare era însă securistul grupului. Se deconspirase după mai multe beri. Totuşi mă întrebă:
- Oare de unde are Gigel atîţia bani?
Gigel s-a sesizat şi i-a răspuns categoric.
- Strîngem sticlele goale, luăm garanţia şi cumpărăm altă bere.

* Distanţa între şinele de cale ferată în Rusia este diferită de cea din Romania.
** Un an nou fericit!
*** Mă iubeşti?