joi, octombrie 08, 2009

Briceagul


Office@aza.ro a trimis via Theo un email pe 2 octombrie:
Vă informăm cu regret că Adrian Marian Lacea s-a stins din viaţă la data de 26 septembrie 2009, după o grea lupta împotriva cancerului.

În aceeaşi zi a sosit un alt email de la colegul electronist, Cornel:
Încerc prin puţine cuvinte a aduce un omagiu lui Adrian şi prin prezentul îi invit pe cei ce l-au cunoscut mai bine, să ne scrie:

Cuvintele lui Posi, fost coleg de cămin şi chiar de cameră (anul I):
Adrian vine din Iaşi şi a fost de-a lungul facultăţii în grupa a 3-a. Era un tip deosebit de discret şi un suflet mare. Muzica i-a fost aproape şi magnetofonul său reda adesea Beatles, Rolling Stones, Deep Purple, Led Zeppelin... Purta plete şi desigur a avut şi el probleme cu prof. Barcă Gălăţeanu şi probabil cu"porcul" de la mecanisme.

Cuvintele lui Tinel:
Am primit vestea tristă despre Adrian. Am lucrat o perioadă impreună la ICE, în cercetare. Un om deosebit, de caracter. Un suflet bun, de o mare sensibilitate.

Despre Aza şi Adrian, un articol detaliat în revista Electronica:

La parcurgerea primul email m-am apucat disperat să caut briceagul prin casă!
Ultima săptămînă a şederii noastre în Romania (mai 1984) am locuit la Adrian. Predasem apartamentul proprietate personală statului şi acum împarţeam cu el unul similar, în Colentina, o staţie de la Bucur-Obor. Din balconul apartamentului situat la etajul 10, priveam uimiţi creştetele oamenilor, agitîndu-se după cumpărături. Atunci mi-a dăruit un briceag.
- Să ai grijă de el. Îl am de la socrul meu.
Am ridicat capul şi am dat în rîs, dar ochii lui albaştri m-au potolit. Era serios. Parcă mi-ar fi oferit-o pe prima lui nevastă! Ea zîmbea acolo lîngă noi şi ar fi fost greu de refuzat pentru că semăna cu o mură pîrguită!
- Sigur, o să am grijă de briceag. O sa-mi poarte noroc.

Examinez bricegul acum: o variantă romanească a unui swiss army knife: cuţit, furculiţă şi tirbuşon în prăsele de sidef. Încă în funcţiune. O să-l pun în ramă.

Pe Adrian, îl cunosc din perioada liceană, ieşeană. Si el a fost un experiment socialist, la clasa specială de fizică. La un moment dat conducerile acestor clase s-au infiltrat şi în viaţa personală a elevilor. Au organizat nişte serate între cele două clase. Aşa ne-am cunoscut. Ne-am revăzut la ceaiurile lui Mihaela T. Pe perioada politehnicii ne-am întîlnit, salutat la cursuri şi prin cămin. Totuşi, e de povestit un incident din anul trei.

La căminul B, Regie, el avea camera exact deasupra mea. Odată, într-o iarnă, venind încărcat de la Iaşi, am cinstit din belşug colegii mei de cameră. Resturile din bidonul de 10 l, le-am plasat la răcoare, afară, pe pervazul geamului, ancorînd butelca corespunzător.
Întorcîndu-se seara de la un restaurant de pe cheiul gîrlei, Adrian cu prietenul lui, Matei au remarcat bidonul. Erau ei cu chef dar parcă ar fi mai mers un şpriţ. Matei şi-a confecţionat un cîrlig şi s-a aplecat pe pervaz. Adrian l-a ţinut. Nu ştiu dacă l-a ţinut să nu cadă sau să nu-mi şterpelescă bidonaşul!? Nu mai are importanţă. Încercările astea dificile şi periculoase i-au făcut să treacă de la şoapte la vociferări, care ne-au trezit. Şi noi eram bine abţiguiţi!

Amîndoi ne-am ales la repartiţie întreprinderea ieşeană Tehnoton. Acolo ne-am împrietenit.


2 comentarii:

ddunia spunea...

Cum se umple de semnificatii un banal obiect cand persoana de la care l-ai primit, draga fiind, te ia prin surprindere cu sucombarea!!!
In decembrie anul trecut, tot din cauza cancerului, o prietena din copilarie, o vecina de joaca, a murit.
Toate amintirile cu ea au acum culoare, si as putea sa jur k nu vorbesc metaforic.

Costel spunea...

Intr-adevar. Mai tirziu, dupa revolutie, l-am vizitat in Bucuresti si mi-a dat un triunghi rosu cu franjuri pe care scria:
Brigada fruntasa in intrecerea socialista.
- Sa vada si aia cum era in RO socialista!