Procese (I)

Era pe la sfîrşitul verii. Ploaia care lovise Bogdana cu o zi înainte, contenise. Sufla un vînt umed de pe dealul Taberei. Încă acoperită de nori groşi, partea de răsărit a cerului plutea ameninţătoare deasupra satului. Nici nu cîntase primul cocoş cînd bunica îl atinse uşor:
- Scoală Tudurache.
Vara, bunicul dormea afară, pe un pat de scînduri, sub agud.

Cît timp bunica pregătea desaga cu merinde, bizuindu-se doar pe auz, Tudurache găsi caii tineri păscînd liberi. Îi înhămă la căruţă şi porni în goană către Bîrlad. La nouă dimineaţa trebuia să fie prezent la proces. Parfene *, cumnatul îl tot tîra pe la tribunal pentru o bucată de pămînt moştenit de la socru. Azi era ultima înfăţişare.

Prin bezna dimineţii, caii, căruţa şi Tudurache făceau un singur corp grăbindu-se către necunoscut. A ajuns la tribunal chiar cînd aprodul striga cazul Parfene ... şi a cîştigat prin neprezentare. Întors acasă a aflat motivul: avînd cai bătrîni, cumnatul a pornit seara devreme către Bîrlad. Acolo, a tras căruţa la umbra unui tei şi, obosit de noaptea nedormită, a aţipit ...

* Constantin Parfene (din ramura cumnatului bunicului), profesor la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, Facultatea de Litere, apreciat metodist, coautor al manualului de limba şi literatura romană clasa a X-a. Şcoala Nr. 3 din Vaslui îi poartă numele.