Pe vremea cînd în cinematografele din Romania au început să ruleze şi alte filme decit cele ruseşti, noi băieţii eram încîntaţi de filmele de capă şi spadă franceze. Cavalerul Pardaillan, era permanent în mintea nostră. "En garde" nu mai era confundat cu "în gard". Ne confecţionam săbii de lemn, scuturi etc. Totuşi aceste săbii improvizate, nu prea semănau cu cele ale muşchetarilor cardinalului Mazarin. Aşa că am pus ochii pe andreaua mamei.
Cum exersam eu fandările, spre perete, cu această andrea, zăresc inamicul întruchipat într-o priză 220V. Mă reped să-l răpun şi reuşesc. Socul a fost teribil; am fost aruncat pe spate.
Cînd mi-am revenit, andreaua vibra în priză. Imi era teamă de forţa nou descoperită, dar mai tare de mama. Am luat din şifonier un prosop curat şi brusc am scos-o din priză.
pe drum
Acum 4 zile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu