Pantofii

Viitorul companiei unde lucram în vara anului 1986, era în mîinile mele. Unul din clienţii noştri, SBRC * Goleta, California, nemulţumit de unele specificaţii ale produselor noastre, cere îmbunătăţiri. Însă cerinţele lor sfidau legile teoretice. Patronul m-a chemat în biroul lui:
- Te ocupi de acestă problemă. Ai tot suportul financiar la dispoziţie.

Stau eu vreo două săptămîni fară vreun rezultat. Îi sugerez să angajeze un serviciu de consultanţă. Alte două săptămîni şi doi profesori îşi dau cu părerea! Concluzia: dorinţa companiei SBRC contrazice teoria.

Aveam coşmaruri. Noaptea visam tranzistori în loc de femei... Cum romanii sînt buni la ocolit problemele esenţiale, într-o noapte îmi răsare în vis, soluţia. Fuguţa mă prezint la patron:
- Am găsit o cale de ocolire a teoriei!
Îi expun noua teorie. Sare în sus de bucurie!
- Îi sun imediat pe cei de la SBRC să ne stabilească o întîlnire.
În momentul ăla mi-am dat seama că sînt un fraier. Înainte de a-i expune soluţia, ar fi trebuit să-i cer un procent din profit, etc!

Vine şi ziua întîlnirii. Cu BMW-ul, patronul mă ridică de la domiciliu, dis de dimineţă. Prevăzător, să nu deranjez familia, îmi pregătisem de cu seară costumul cămaşa şi cravata. Deoarece SBRC era o companie din cercul războiul stelelor **, trebuia să completezi un formular pentru vizită. Te verificau într-o bază de date şi erai sau nu admis. Mai era un tip pe hol, supărat de formular. Îi dau un cot patronului:
- Ştii cine e ăsta?
- Nu.
- Neil Armstrong, primul om care a păşit pe Lună.

Sîntem admişi şi conduşi în sala de conferinţe de o tipă foarte amabilă. Văd că se uită insistent la mine!! Prezint lucrarea în faţa inginerilor de la SBRC. Sînt încîntaţi, mă felicită.

Mai bucuros e patronul. La întoarcere mă invită la un restaurant cu vedere spre oceanul Pacific. Domnişoara de la intrare ne conduce la masă. Observ că şi ea se uită insistent la mine!!

În final, pe la orele 16:00 sîntem din nou la sediul companiei nostre şi toată lumea ştie: menţinem clientul (SBRC). Şefa producţiei, Linda mă întreabă:
- E o noua modă?
- Despre ce modă vorbeşti?
Face un semn cu degetul spre pantofii mei. Unul era maro, altul negru. Toţi izbucnesc în rîs!
Seara îmi pregătisem eu hainele, dar dimineţa, pantofii i-am săltat la întîmplare din dulap. Ciudat, doar femeile întîlnite în decursul zilei au remarcat!

PS. În următoarea vineri, am primit un cec (bonus) de $1500. N-am ştiut niciodată dacă a fost pentru proiect sau pentru pantofi!

* Santa Barbara Research Center.
** Ronald Reagan, Star Wars.