vineri, ianuarie 09, 2009

Parcul Laurel

Stau pe bancă în parcul Laurel şi urmăresc cum se joacă fiică-mea cu alţi copii din zonă la Monkey Bar. În dreapta, pe iarbă 9 tineri bruneţi joacă fotbal (aici se cheamă soccer), o miuţă 4 la 5. Aleargă tare fără veleitaţi tehnice. Unul dintre ei mă abordează:
- Senor, nu vreţi să jucaţi cu noi?
Dau din umeri şi arăt cu degetul copilul.
- Nu vă îngrijoraţi, îl urmărim cu toţii.
Are dreptate, eu la vîrsta copilului nu apăream acasă decît dacă se dădea ceva de mîncare.
- OK.
Le-am făcut o surpriză. Nu reuşeau să-mi ia mingea. Păi eu am bătut băşica de la trei ani. Am obosit repede, ăsta a fost norocul lor. Dar şi atunci am folosit cunoştinţele acumulate de la vizionarea meciurilor de fotbal de pe canalul mexican 34. Înţelegeam cuvintele: pelota, tarjeta amarilla sau roja şi multe altele.
Cînd adversarul striga espera, nu mai fugeam. Cînd auzeam:
- Pasa me la.
Stăteam la intercepţie. Iar cînd m-a strigat:
- Cabron.
I-am răspuns.
- Cabron e taică-tău, boule.

Niciun comentariu: