Oke (III) - Gheaţă la mal

Iar poveştile la prînz din Alpine Village. Chelneriţa, îmbrăcată într-un splendid costum popular bavarez ,e gata să-şi noteze preferinţele noastre culinare. Amabil, remarc:
- Ce costumaţie frumoasă!
- O urăsc. La pensionare, le voi arde pe toate.

Tatăl lui Oke a călătorit odată în Laponia. A fost cazat într-un cort, unde a îndrăgit nespus nişte coarne de ren imense, expuse de şeful sami. Banii n-aveau valoare în Laponia. Avea la el un burghiu mostră Sandvik cu vidia în vîrf pentru găurit stîncile. I l-a oferit. Şeful sami l-a examinat atent, iar fata lui parcă ar fi spus, "ce puii mei să fie şi asta!?"

La întoarcere, trofeul respectiv l-a inspirat pe bătrînul lui Oke să activeze cu ardoare în partidul social-democrat. Rezultatele au răsărit după un an. Oke a fost primul pe lista pentru o tabără internaţională gratuită în Norvegia.
- Cîţi ani aveai?
- 12. Nu începusem să mă uit după fete! Poate erau o mie de copii în tabără. În prima zi ne-au prezentat regulile. Adică ce nu avem voie să facem! Printre ele: să nu plecăm din incinta taberei fără voie, să nu facem baie în lacul apropiat, ci numai sub supraveghere, în bazinul olimpic din dotare.
- Ai călcat regulile?
- Imediat. M-am împrietenit cu trei băieţi. Împreună, am sărit gardul a doua zi şi am descoperit lacul pomenit. Un pod de lemn conecta tărmul de o insulă. Ne uitam de pe pod în apa îngrozitor de limpede. Ne gîndeam să sărim dar se vedea un bolovan de stînca ameninţător. Am intrat în apă de pe mal. Era rece, rece. Am pariat pe cine atinge bolovanul stîncos. Nimeni n-a reuşit, era o iluzie apoasă, stinca se afla poate la vreo 10 metri adîncime!
- Şi la Marea Neagră sosesc cîteodată curenţi reci. Oamenii ţin berea şi pepenii în valuri, la răcit. Dacă vezi unii blonzi în apă, sigur sînt turişti scandinavi.
- Nişte prieteni suedezi, m-au invitat săptămîna trecută la o onomastică. Pe la 1:00 a sosit o camionetă plină de gheaţă în calupuri. Să ne simţim acasă, le-au aruncat pe toate în bazinul de înot.