Gina

Şi pe verişoara mea din Bucureşti Gina, o expediau cîteodată vara părinţii, la bunici în Moldova. Curtea bunicilor cuprindea o serie de acareturi aşezate în cerc printre care şi poiata găinilor. Aceasta se asemăna cu o casă pe care o desenează toţi copiii: o cameră cu leaţuri unde se ridicau găinile noaptea şi un pod destinat porumbeilor. Şapte, opt bîrne, care susţineau tavanul, erau mult ieşite în afara poiatei. Podul avea şi el o uşiţă de care era totdeauna sprijinită o scară ţărănească. Patru găuri de mărimea unui porumbel fiecare cu o scîndurică orizontală constituiau pistele lor de aterizare / decolare.

Porumbeii gîngurind mîndri reprezentau o atracţie pentru noi copii. Odată, cînd Gina era de vreo 5 ani, s-a urcat pe scară şi încercînd să deschidă uşiţa porumbeilor, a căzut. În cădere i s-a agăţat rochiţica de una din bîrnele podului. Aşa că se legana uşor în poziţie orizontală. Cînd balansările s-au oprit a vorbit timid:
- Mamaie, mamaie!
Bunica a auzit-o din bucătărie dar nu i-a dat importanţă. Gina a strigat mai tare:
- Mamaie, mamaie!
Bunica a ieşit din casă şi a dat rotocoală cu privirea. Nimic.
- Mamaie, mamaie, aici, aici.
Atunci a zărit-o. A încremenit. S-a suit uşor pe scară şi fără vorbe a salvat-o.
PS:
Ziua de naştere a Ginei este la sfîrşitul lui ianuarie: La Mulţi Ani!