Ultima vacanţă (I)

A sosit şi vara la Iaşi. Ne-am trezit mai devreme decît oamenii muncii şi fără să suduim. Eu, tata şi sora mea Cristiana plecăm în vacanţă, la bunici. Pe bîjbîite găsim cele două sacoşe, una cu merinde pentru noi şi alta cu pîine pentru bunici. Pe vremea aia călătorii nu-şi luau apă, undeva pe drum vor găsi o sursă! Acum şi dacă vizitează mall-ul pentru cîteva ore poartă o sticlă cu ei, parcă ar traversa Sahara.

Pe strada Karl Marx, în bălţile murdare dupa ploaia de ieri se oglindea impunătoare luna. Două măturătoare îmbrăcate corespunzător mînuiau agale tîrnurile de nuiele. La gara mare, am găsit nesperat de repede un personal care timp de trei ore ne-a oprit în toate staţiile (chiar şi unde nu erau gări) pînă la destinaţia finală: Vaslui. N-am intrat în oraş, am cotit-o la dreapta către fabrica de cărămizi. Localnicii o numeau simplu: Olărie.

Cîmpul acesta este în prelungirea celui unde Ştefan cel Mare s-a bătut cu turcii la Podul Înalt în 1474. Să nu vă imaginaţi vreun pod grandios peste rîul Bîrlad, doar un terasament de drum care duce la Olărie. Cum mărşăluiam noi cu aplomb, tata cu Cristiana pe drum iar eu pe poteca de lîngă terasament se aude un lătrat singuratec.*

* urmarea în numărul următor

Falimentul Greciei

Am văzut ce se întîmplă cînd un magazin intră în faliment. Caută să scape de mărfuri şi organizează oferte. Încep cu reduceri de 20% pentru cîteva zile. Apoi 30%, 40% şi aşa mai departe. La 90% reducere, rămîn mai mult ciurucuri. Lumea ca la urs, disperată după chilipiruri, cumpără pentru nevoi viitoare sau virtuale.

Nu-mi dau seama ce se va întîmpla cu Grecia la falimentare. Îşi va vinde proprietăţile şi cetăţenii? Dacă da, mi-aş cumpăra o grecoaică cînd ajunge pe la 70%; să nu fie prea năsoasă.

Cum fucţionează mecanismul evitării falimentului?

Mi-am cumpărat o canapea pentru sufragerie de la IKEA. Dar mai întîi, am economisit vreo 6 luni apoi am măsurat locul şi stabilit o culoare. Săptămîna trecută l-am vizitat pe amicul Nick. El nu-şi bate capul cu problemele financiare, adică trăieşte din împrumut în împrumut.
- Să-ţi arăt noua mea canapea.
Mă ia de braţ şi-mi arată în sufragerie o canapea sănătoasă, niţel cam mare! Nu mai vorbesc de culoare!
- Tot de la IKEA?
- Nu, m-am tot învîrtit pe la magazinele de mobilă şi-am găsit oferta asta, plus mi-au dat un împrumut unde plăţile încep abia de la anul...

Grecia e în situaţie similară, cheltuieşte mai mult decît produce. Să evite falimentul, ia un nou împrumut.

Figuraţie cu probleme

În studenţie, număram pe degetele de la o mînă metodele de obţinere a banilor de buzunar: vinzi cartela de masă, meditezi elevi, bişniţezi, etc. Ovidiu, colegul meu de cameră din Regie a venit cu o nouă găselniţă:
- După amiază mergem la filmări. Studiul Buftea caută tineri figuranţi pentru filmul "Ciprian Porumbescu". Plătesc 50 de lei.
- Cît durează o secvenţă?
- Depinde, ieri am stat doar trei ore. E simplu, poate agăţăm şi niste gagici figurante! Deseară se filmează lîngă piaţa Unirii.

Ne-am prezentat noi la timp, ne trecem pe tabel şi dau să mă aliniez la coada pentru costumele de epocă. Ovidiu mă trage de mînecă:
- Stai mai la urmă poate se termină!
Într-adevăr se termină costumele de epocă dar totuşi au nevoie de noi.
Tinerii revoluţionari printre care şi Ciprian în persoana actorului Vlad Rădescu coboară cîntînd scările de la Mitropolie.

Şi-au filmat asta de vreo 7 ori; ba nu erau prea entuziaşti, ba s-a împiedicat unul, etc. Noi cei fără costume trai neneacă, sîntem plasaţi la urmă şi abia dacă coborîm trei trepte iar cît se vehiculau indicaţiile mai trăgeam şi cîte o ţigară! Cînd credeam că s-a terminat, nenea cu portavoce:
- Acum vin cascadorii şi urmează adevărata filmare.
Vreo 10 cascadori călare, îmbrăcaţi poliţişti apăruseră deja în spatele nostru şi urmau să împingă tinerii spre scări. După prima filmare, nenea cu portavoce:
- Poliţia, mai agresiv cu tineretul!
La a doua filmare auzeam fornăitul armăsarului în ceafă. Iar portavocea:
- Alo, poliţia trebuie să înăbuşe revolta! Tare pe ei. Încă o dată.
Parca nu mă mai interesau cei 50 de lei:
- Hai să ne cărăm.
- Stai băi liniştit, caii sînt atenţi nu calcă niciodată omul.
Ne-am transformat în cascadori! :)

După o săptămînă am încasat 49 de lei (1 leu acizele).