Serbia

Marţi 29 iunie, preşedintele FIFA, Blatter şi-a cerut scuze Angliei şi Mexicului pentru erorile de arbitraj din optimile de finală. Dar Serbiei?

1. Serbia - Ghana 0 - 1.
82' Kuzmanovic (SRB) în săritura la cap atinge involuntar mingea cu mîna. Penalty pentru Ghana înscris de Gyan. Kuzmanovic, normal primeşte şi cartonaş galben.

2. Serbia - Germania 1 - 0.
59' Vidic (SRB) în săritura la cap atinge involuntar mingea cu mîna. Penalty pentru Germania ratat de Podolski. Vidic, normal primeşte şi cartonaş galben.

3. Serbia - Australia 1 - 2.
90+' Australianul Cahill în săritura la cap atinge involuntar mingea cu mîna. Penalty neacordat.

Serbia părăseşte competiţia!

George Samachisa

Colegii mei de facultate (Electronică şi Telecomunicaţii, Bucureşti) au descoperit un articol despre profesorul nostru Samachişă Gheorghe. El este vice preşedinte la compania SanDisk din California şi are 33 de brevete de invenţii în domeniul memoriilor: remarcabil, admirabil.

Deoarece trebuie să angajezi un avocat specializat, un brevet de invenţie costă aproximativ $20000 deşi sumele plătite la oficiul de inventii sînt de 10 ori mai mici. Inventatorul scrie partea tehnică iar avocatul scrie partea cu mulţi "herein" şi "hereafter" care-l apără în cazul cînd brevetul este violat. Fiind costisitoare, companiile mici sau inventatorii individuali ocolesc brevetele. Dacă prin sacrificii obţin un brevet acesta poate fi copiat de o companie cu posibilităţi. Bătălia se mută la curte unde cîştigă ăia cu avocaţi dibaci! În opinia mea (sigur există şi excepţii!!) patentele sînt folositoare doar companiilor mari. Cei mici constată că-i mai eficient să fie primii cu produsul pe piaţă.

Îmi amintesc un laborator cu domnul profesor unde trebuia să caracterizăm un tranzistor. Fiecare masă cu 4 studenţi primea un tranzistor obişnuit. Erau scumpi la vremea respectivă! Cînd să-l înfing în soclu i-am rupt un picioruş. M-am prezentat la domnul Samachişă:
- S-a rupt piciorul!
Mi-a răspuns cu o voce severă:
- E proiectat să reziste la 25kg forţă.
- !?
Nu doream să-l contrazic, deşi mai era varianta: studenţii anteriori au îndoit repetat picioruşul.

Ultima vacanţă (II)

Un lătrat singuratec care se apropie rapid. Sînt faţă în faţă cu-n cîine ciobănesc. Ochii rotunzi de culoarea blănii sînt răuvoitori, coada-i sus în semn de atac, are botul pîrlit ! Lătra continuu dar e surprins că-am înţepenit. Oare nu am teamă? Prietenul meu Costache ar fi spus:
- Într-o luptă cu un singur cîine, dovedesc. Îl muşc, îi sucesc gîtul! Aştia au muşchii numai la strîns, dacă îl ţii de fălci nu mai poate deschide gura.
Dar mă întreb, cum reuşeşti să-l apuci? Iar cînd s-a întîlnit prima oară cu Wilson m-a rugat:
- Tine-l băi pe ăsta!

Brusc, dulăul şi-a schimbat tonul lătratului. A cerut întăriri! Răspunsurile s-au auzit imediat. Mi-am intors privirea spre tata. Părea un răzeş care îşi apără glia în 1475, doar giaca de fîş îl trăda. Îmi arată cu mîna terasamentul.
- Stăm pe muniţii.

Mă retrag pe terasament urmărit îndeaproape de conducătorul haitei. Scena de luptă pare acum pictura lui Ilya Repin (ori unul din discipolii lui): troika atacată de lupi. Noi am adoptat tactica de luptă dinaintea descoperii puştii: ocupi o poziţie elevată şi domini adversarul. După folosirea prafului de puşcă în scopuri "utile" e mai plăcut în tranşeu!

La prima aruncare cu pietre nu i-am nimerit. Am considerat-o foc de avertisment! La a doua şi a treia s-au auzit schelăituri. Cei cinci ciobăneşti au ocupat o poziţie de aşteptare, la distanţă. Numai căpetenia începu să alerge în semicercuri, lătrînd ameninţător. După încă cîteva runde de pietre acesta a sunat retragerea.

Ne-am bucurat de victorie dar n-am vociferat în urale. Ne-am îndreptat grăbiţi spre dealul Chiţocului.