Mitriţă:

Scurtătura spre Găvan:

Găvan

Găvanul e administrat de comuna Bogdana (Vaslui). Satul e perfect ascuns între două dealuri apropiate şi nu se vede de pe coama dealului estic. Pe perioadele raidurilor tătărăşti camuflajul ăsta era perfect. Acum sînt nevăzuţi de autorităţi. În realitate pentru găvănaşi e mai aproape Bîrladul pe un traseu de-a lungul dealurilor, cu rata de la Morăreni (3km de sat). Bogdana e la 7km de Găvan pe drumul nepietruit 245A. Acest drum e frumos marcat cu galben pe harta google, de fapt nu se mai cunoaşte cînd plouă!

Cînd eram la bunicii din Bogdana nu-l ocoleam pe unchiul Mitriţă din Găvan. Aşa s-a întîmplat şi la prima revenire în ţară (1990). Pe scurtătura de la cişmeaua cu două ţevi m-am întîlnit cu-n cioban, înfipt într-o bîtă.
- Bună ziua
- Bună, da a cui eşti?
Îi explic eu pe îndelete.
- Am fost în clasă cu maică-ta.
Ia te uită, ce chestie, o fi fost drăguţul mamei!
- Oare o fi acasă Mitriţă din Găvan.
- Păi un să fie!
Însă nu l-am găsit acasă. Erau doar găinile, stupii, viţelul şi cîinele. Asta a încercat să mă latre dar mi-a mirosit DNA-ul şi s-a lăsat păgubaş. Am făcut nişte poze cu acareturile, le-am trimis prin poştă din LA.

În 1991, l-am găsit prăşind un ogor la marginea drumulul 245A. I-am strîns mîna muncită, s-a bucurat vizibil. Acasă, a scos un vin producător roz şi-am băut amîndoi din căniţe de tablă ruginite pe ici pe colo. Cît timp mătuşa mea pregătea o gustare l-am întrebat:
- E mai bine acum fără comunişti?
- Da.
- De ce?
- Nu-mi mai bate nimeni la poartă să-mi spună ce să fac.

Chiper

Nu ştiu cum sînt alţii dar eu cînd mă scol noaptea şi beau apă filtrată de la robinetul frigiderului, îmi amintesc nopţile din casa bunicilor. Săream geamul, să nu scol casa din scîrţîitul uşii. O luam binişor bîjbîind pe prispa de lut către uşa din spatele chilerului. Nu se auzeau decît greierii şi duruitul jetului pe tabla lozniţei. Ultimul fel la masa de seară era lapte de capră fierbinte cu bucăţele de mămăliguţă. Îi arătam bunicului burta umflată:
- Nu mai pot!
- Lasă, lasă, laptele îşi face loc.

Simt ceva cald lîngă picior, m-am blocat dar mi-am revenit imediat. Era Chiper, apărarea casei contra duşmanilor de tot neamul. Cum sătenii nu-şi încuiau uşile, nu existau hoţi. Deci pe lîngă alte vietăţi, inamicii erau doar activiştii de partid!

Chiper era liber noaptea şi dimineaţa trebuia ancorat la cuşca de sub nucul uriaş. Nu se lăsa uşor, doar ademenit cu ceva mîncare. Acum, aici, dulăii mei sar disperaţi în legătoarea lesei!

Deşi dezlegat, Chiper patrula noaptea pe proprietate, prezent la datorie cu excepţia zilelor predestinate împerecherilor. Atunci se întorcea după cîteva zile slab, flămînd dar vesel. Odată a revenit împuşcat. N-a fost pe placul stăpînului iubitei. La doftoricit bunicul cum s-a priceput şi i-a scos alicele una cîte una. Chiper a suportat fără împotrivire. Toţi îl considerau pierdut şi cîteva zile a avut capul umflat cît o baniţă. Şi-a revenit iar cicatricile înspăimîntau cumplit inamicii.