luni, aprilie 20, 2009
Tehnoton
Inspirat dintr-un film romanesc, unde eroul principal, şef de promoţie, alege la repartiţie un post în satul natal, mi-am ales întreprinderea ieşeană Tehnoton. Cu deosebirile: nu eram şef de promoţie şi nici Tehnotonul nu era la ţară. Totuşi, la poziţia mea în clasamentul mediilor aş fi prins Bucureştiul, mai concret uzina Vulcan. Aş fi devenit "vulcaneur"! Chiar şi colegii mei de la facultatea de electronică şi telecomunicaţii din Bucureşti fără examen de stat au prins Tehnotonul. La Iaşi, abia se înfiinţase o facultate de electronică şi încă nu apăruse promoţia de ingineri.
În cîmpul muncii, am realizat greşeala şi m-am hotărît să plec înapoi la Bucureşti. M-am prezentat la tovarăşul director Păvăleanu:
- Ai terminat stagiatura?
- Abia am început-o.
- Îţi aprob transferul după 3 ani.
Asta era durata stagiaturii, perioadă mai prost plătită, unde nu existau transferuri decît prin negaţie. Negaţia atesta: întreprinderea nu are nevoie de tine. Tehnotonul, întreprindere electronică nou răsărită în zona industrială a Iaşului, motiva lipsa rezultatelor pe seama lipsei cadrelor de specialitate: ingineri electronişti. Cum ultimele afirmaţii se bat cap în cap, am căutat o alternativă.
Ciudat, colegii ieşeni erau doritori să lucreze la Tehnoton, iar colegii mei de facultate repartizaţi aici, vroiau neaparat să plece!
Metodele obţinerii unei negaţii:
1. Florică.
Colegul meu de la ingineri fizicieni mi-a fost vreo 3 ani vecin de cameră la Regie. Dintr-un tată oltean şi mamă evreică a rezultat un piroman. Despre bombiţele confecţionate de Florică şi altele o să vă povestesc mai tîrziu. Fostă ilegalistă, mama lui Florică a telefonat la asociaţia foştilor ilegalişti din Iaşi; aceştia au telefonat primului secretar: Ion Iliescu *; la rîndul lui a sunat rapid pe directorul Tehnotonului. Florică, doar ce dormise o noapte la mine, a obţinut negaţia în mai puţin de 48 de ore.
2. Subsemnatul.
De la o persoană importantă din Tehnoton, şoferul directorului, am aflat: soţia directorului, Păvăleanu Eugenia, preda de 3 ani limba romană la liceul Internat. Unul din foştii mei profesori (nu spui cine!) mi-a plasat o pilă la doamna profesoară. M-am prezentat într-o recreaţie cu un buchet de flori şi i-am explicat situaţia. Ea şi-a sunat soţul!
A doua zi am luat cererea de negaţie standard de la serviciul personal şi m-am prezentat la şeful meu direct, Costin. A studiat-o şi mi-a răspuns tare, să-l audă tot biroul.
- Ti-o semnez cînd o să-mi văd ceafa fără oglindă !!
Am luat cererea şi fuguţa la directorul mare:
- Bine măi Costică, de ce nu mi-ai spus de nevastă-mea! Dute la Costin să ţi-o semneze el mai întîi. Îi spun de Costin. Rîde! Pînă ajung eu la şeful direct, era deja pus în temă.
Bine, acum am negaţia parafată dar trebuie semnată şi de directorul general de la ministerul din Bucureşti. Tehnotonul se plînge de lipsa cadrelor si pe de altă parte le dă negaţie. Merg la un nene de la personal care se ocupă cu hîrtiile astea. Înţeleg explicaţiile lui. Îl întreb unde stă. Mă prezint după două zile la locuinţa dumnealui cu un bidon de vin ghiurghiuliu de 10 l, otonel din Copou.
- Mîine îţi pregătesc o delegaţie, te duci personal la Bucureşti. Predai hîrtia secretarei şi-i spui că aştepţi semnătura. Directorul general va ieşi din biroul lui şi te va întreba: "Care-i specialitatea ta?". Privindu-l în ochi, răspunzi răspicat: "Inginer chimist".
Aşa am procedat şi am obţinut fără probleme rîvnita negaţie.
3. Neluţu.
Colegul meu de la electronică aplicată era membru de partid şi totdeauna la costum cu cravată asortată. Nu a cerut niciodată o negaţie. La prima şedintă de partid, a ridicat discret mina. Tovarăşul director:
- Ia să ascultăm părerile noii generaţii.
- Sînt răspunzător de producţia benzii numărul trei. Luni n-am avut fludor şi am raportat tovăraşului Păvăleanu. Acesta mi-a răspuns: "Lipiţi fără fludor"!
După două săptămîni a ridicat mîna să ia cuvîntul şi la a doua şedinţă de partid. A fost ignorat. Insistent s-a ridicat în picioare.
- Sînt răspunzător de producţia benzii numărul trei.
Marţi n-am avut tranzistori marcaţi albastru (50MHz) şi am raportat tovarăşului Păvăleanu. Mi-a răspuns: "Foloşeste altă culoare"! Menţionez, la magazie erau doar marcaţi roşu (25MHz) şi dacă i-aş fi montat, radiourile construite n-ar fi cîntat.
Neluţu n-a mai participat la a treia şedinţă, tovarăşul director i-a înmînat negaţia gata completată si semnată.
4. Dorin.
Dorin venea la serviciu cu o oră mai devreme şi pleca cu o oră mai tîrziu. În aceste perioade neplătite şi în pauza de masă se posta în faţa uşii directorului, iar dimineaţa la intrarea Tehnotonului. La apariţia directorului începea:
- Tovarăşe director, nevasta mea e repartizată în Bucureşti, .....
Chestia asta se repeta zilnic. Directorul ajunsese să nu iasă din birou în pauza de masă nici dacă avea nevoie urgentă la WC.
După vreo 3 luni l-a chemat în birou şi coşmarul fiecăruia s-a încheiat.
* Ion Iliescu, fost prim-secretar P.C.R. al judeţului Iaşi, în perioada 1974 - 1979.
În cîmpul muncii, am realizat greşeala şi m-am hotărît să plec înapoi la Bucureşti. M-am prezentat la tovarăşul director Păvăleanu:
- Ai terminat stagiatura?
- Abia am început-o.
- Îţi aprob transferul după 3 ani.
Asta era durata stagiaturii, perioadă mai prost plătită, unde nu existau transferuri decît prin negaţie. Negaţia atesta: întreprinderea nu are nevoie de tine. Tehnotonul, întreprindere electronică nou răsărită în zona industrială a Iaşului, motiva lipsa rezultatelor pe seama lipsei cadrelor de specialitate: ingineri electronişti. Cum ultimele afirmaţii se bat cap în cap, am căutat o alternativă.
Ciudat, colegii ieşeni erau doritori să lucreze la Tehnoton, iar colegii mei de facultate repartizaţi aici, vroiau neaparat să plece!
Metodele obţinerii unei negaţii:
1. Florică.
Colegul meu de la ingineri fizicieni mi-a fost vreo 3 ani vecin de cameră la Regie. Dintr-un tată oltean şi mamă evreică a rezultat un piroman. Despre bombiţele confecţionate de Florică şi altele o să vă povestesc mai tîrziu. Fostă ilegalistă, mama lui Florică a telefonat la asociaţia foştilor ilegalişti din Iaşi; aceştia au telefonat primului secretar: Ion Iliescu *; la rîndul lui a sunat rapid pe directorul Tehnotonului. Florică, doar ce dormise o noapte la mine, a obţinut negaţia în mai puţin de 48 de ore.
2. Subsemnatul.
De la o persoană importantă din Tehnoton, şoferul directorului, am aflat: soţia directorului, Păvăleanu Eugenia, preda de 3 ani limba romană la liceul Internat. Unul din foştii mei profesori (nu spui cine!) mi-a plasat o pilă la doamna profesoară. M-am prezentat într-o recreaţie cu un buchet de flori şi i-am explicat situaţia. Ea şi-a sunat soţul!
A doua zi am luat cererea de negaţie standard de la serviciul personal şi m-am prezentat la şeful meu direct, Costin. A studiat-o şi mi-a răspuns tare, să-l audă tot biroul.
- Ti-o semnez cînd o să-mi văd ceafa fără oglindă !!
Am luat cererea şi fuguţa la directorul mare:
- Bine măi Costică, de ce nu mi-ai spus de nevastă-mea! Dute la Costin să ţi-o semneze el mai întîi. Îi spun de Costin. Rîde! Pînă ajung eu la şeful direct, era deja pus în temă.
Bine, acum am negaţia parafată dar trebuie semnată şi de directorul general de la ministerul din Bucureşti. Tehnotonul se plînge de lipsa cadrelor si pe de altă parte le dă negaţie. Merg la un nene de la personal care se ocupă cu hîrtiile astea. Înţeleg explicaţiile lui. Îl întreb unde stă. Mă prezint după două zile la locuinţa dumnealui cu un bidon de vin ghiurghiuliu de 10 l, otonel din Copou.
- Mîine îţi pregătesc o delegaţie, te duci personal la Bucureşti. Predai hîrtia secretarei şi-i spui că aştepţi semnătura. Directorul general va ieşi din biroul lui şi te va întreba: "Care-i specialitatea ta?". Privindu-l în ochi, răspunzi răspicat: "Inginer chimist".
Aşa am procedat şi am obţinut fără probleme rîvnita negaţie.
3. Neluţu.
Colegul meu de la electronică aplicată era membru de partid şi totdeauna la costum cu cravată asortată. Nu a cerut niciodată o negaţie. La prima şedintă de partid, a ridicat discret mina. Tovarăşul director:
- Ia să ascultăm părerile noii generaţii.
- Sînt răspunzător de producţia benzii numărul trei. Luni n-am avut fludor şi am raportat tovăraşului Păvăleanu. Acesta mi-a răspuns: "Lipiţi fără fludor"!
După două săptămîni a ridicat mîna să ia cuvîntul şi la a doua şedinţă de partid. A fost ignorat. Insistent s-a ridicat în picioare.
- Sînt răspunzător de producţia benzii numărul trei.
Marţi n-am avut tranzistori marcaţi albastru (50MHz) şi am raportat tovarăşului Păvăleanu. Mi-a răspuns: "Foloşeste altă culoare"! Menţionez, la magazie erau doar marcaţi roşu (25MHz) şi dacă i-aş fi montat, radiourile construite n-ar fi cîntat.
Neluţu n-a mai participat la a treia şedinţă, tovarăşul director i-a înmînat negaţia gata completată si semnată.
4. Dorin.
Dorin venea la serviciu cu o oră mai devreme şi pleca cu o oră mai tîrziu. În aceste perioade neplătite şi în pauza de masă se posta în faţa uşii directorului, iar dimineaţa la intrarea Tehnotonului. La apariţia directorului începea:
- Tovarăşe director, nevasta mea e repartizată în Bucureşti, .....
Chestia asta se repeta zilnic. Directorul ajunsese să nu iasă din birou în pauza de masă nici dacă avea nevoie urgentă la WC.
După vreo 3 luni l-a chemat în birou şi coşmarul fiecăruia s-a încheiat.
* Ion Iliescu, fost prim-secretar P.C.R. al judeţului Iaşi, în perioada 1974 - 1979.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu