Primăvara sosise cu întîrziere, în Bucureşti. Florăresele cu fuste creţe şi largi vindeau deja ghiocei. În duminica sfintelor Învieri, prin parcul complexului Regie rar apărea cîte un student, rămas la vatră. Aşa ca mine şi Ovidiu cînd ne îndreptam către cantină.
Ovidiu îşi vindea lunar cartela de masă. Toţi prietenii lui somnoroşi îi dăruiau bonurile nefolosite de dimineaţă. El le meşterea cu hîrtie, lipici şi o lamă Gilette uzată transformîndu-le în bonuri de prînz sau seară. Ajunsese un profesionist în domeniul ăsta, poseda o bonotecă organizată pe culori (luni) aşa cum numai în America am văzut la gospodinele care folosesc cupoane.
La cantină Ovidiu era totdeauna atent cu tovarăşele de la distribuirea bucatelor: săru mîna, vai ce drăguţă sînteţi, etc. Automat cana de supă era extra plină sau felul doi gemea de carne. Pentru duminica respectivă direcţiunea pregătise o surpriză: savarine la desert. Bine înţeles Ovidiu a apărut cu-o savarină în plus!
După amiaza, am sărit gardul la terenurile de tenis si-am jucat "tenis" cu piciorul, folosind o minge de fotbal. Seara iar la cantină; aproape de ora închiderii, tovarăşa care-l îndrăgea pe Ovidiu, l-a strigat:
- Avem nişte savarine rămase. Trebuie consumate seara asta.
I-a înmînat două cartoane pline.
- Mulţumesc, săru mîna.
Zîmbete, am plecat amîndoi cu cîte un carton de savarine. Le ţineam mîndri, pe podul palmei întreptate în sus!
I-am dat două şi portarului nostru de la căminul B. În cameră le-am numărat. Fiecare avea cîte 24. Ne-am aşezat fără grabă în jurul lor. Ar fi fost excelent un cogniac, ceva să mai taie dulceaţa. Am dovedit cîte 10 de persoană. Am căutat să împărţim restul prietenilor din cămin dar erau toţi absenţi. N-aveam frigider, le-am aruncat la ghena de gunoi. Şi erau încă bune!
pe drum
Acum 5 zile
10 comentarii:
Aha, aici vroiai sa ajungi deci! Eu am mâncat o data trei prajituri si mi-a fost rau doua zile. Si erau bune!
Prajiturile alea nu erau savarine.
morala, daca zici saru'mana si vai ce dragutza sunteti, ai toate sansele sa mananci savarine. pana lesini. :)
d-aia toate trebuie facute cu masura; chiar si "sar'mana, vai ce bine aratati!"...
@Cora: nu m-am gindit la vreo morala. :)
@Mosu: cu masura ... nici hais, nici cea, tot timpul pi centru. :)
In armata, de câte ori eram de serviciu pe popota cu alti baieti, ne umflam de cartofi prajiti si unii dintre noi cu prajituri cu un plus de crema de la cofetarese, fara niciun compliment. Eu care nu le-am avut niciodata cu prajiturile, "întingeam", cum spune Cora, cu pâine neagra proaspata prin tavile unde se frigea carnea. Câteodata aveam noroc si de snitele, acolo erau si resturi de coaja...
Am fi prea sanatosi fara excese si nici n-am putea aprecia atat de bine fara termen de comparatie.
Ca sa nu mai zic de povesti...care sunt strachinile in care am calcat pe alaturi.
Raman la parerea mea, te poti satura si cu o singura savarina.
@Dan: si eu am patit o chestie la popota, cind am fost sergent de serviciu pe companie.
@Cleo: Una cel mult doua. :))
hmmm 10 zici , nu cred ca te intrec , dar ma incumet :)
hello , west coast !
Hello, hello, hello est coast
Trimiteți un comentariu