Iuliu Bârcă

Iuliu Bârcă este nepotul lui Costache Bârcă din povestirea anterioară. Am primit un email de la Anişoara, fiica lui Mitriţă.

Bună Costel, 

Din nefericire, nu am date despre Julius, deși am stat de vorbă îndelung cu mama lui, Steluța, cu ocazia drumurilor mele pe la primărie. Ascultam ce povestea ea. A amintit ca Julius este bolnav, că s-a pensionat. Fiind și ea foarte bolnavă, insista pe suferințele proprii.

În mod sigur Ovidiu sau Cătălina știu mai multe. Nu mai vorbesc de sora lui, Lenuța. Ea a participat și la înmormântare, însoțită de unul sau ambii băieți. În plus, pe cap, cu toate restricțiile pandemiei. Se pare că nu are voie să stea în Germania decât 3 zile. Nu știu ce alte detalii mai are Mihai. Julius avea sub 70 de ani, după aprecierea mea. 

Ieri, duminică, a venit la noi Costel Armene, cel cu 100 de găini. A adus pentru mama o sticlă de lapte bătut. A venit vorba de Julius. Nu apuc să-mi duc ideea până la capăt și el spune: 

"A murit!". Își condusese soția la Bogdana, la cursa de Vaslui, să-și facă niște analize. A întrebat pentru cine bat clopotele. Răspunsul a fost: "A murit băiatul lui Toader Bârcă!" 

Gabriela a primit deja și o fotografie, expusă probabil chiar în casa lor, în memoria lui Julius. Este portretul leit al tatălui lui, cu trăsăturile specifice bârculeştilor (cum mai spuneam noi pe vremuri). 

Eu am în minte imaginea lui când era foarte tânăr. Venea la balul organizat de Schimbarea la față - hramul bisericii noastre. Era ultra-suplu, firav chiar. Atunci, părea că are mai mult trăsăturile mamei lui. Îi vom păstra o amintire frumoasă! 

Anișoara

Costache Bîrcă

Bogdana, satul bunicilor, personalităţi. Îl găsesc pe verişorul tatălui meu: Constantin Bîrcă, profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie.

El şi Jac* (Mădîrjac) ne vizitau fără neveste, în Bucşinescu. Cei doi Costache (Bîrcă şi tata) se avîntau în diverse povestiri dintre care una; cum l-a cunoscut pe Iliescu, mi-a rămas vie în memorie.

Pe vremea cînd prim secretar la Iaşi era Ion Iliescu şi moda participării la deschiderea anului universitar, el şi-a anunţat prezenţa la eveniment. Conducerea, profesorii, asistenţii şi studenţii îl aşteptau în amfiteatru iar administraţia şi personalul auxiliar pe coridor. 

Din oarecare motiv Costache a întîziat la festivitate. Transpirat de alergatură, a reuşit să ajungă aproape de intrarea amfiteatrului şi să se încadreze printre femeile de serviciu. 

După metoda comunistă, Iliescu s-a îndreptat către femeile de serviciu strîngîndu-le tovărăşeşte mîinile, bineînţeles şi lui Costache. Apoi intră în amfiteatru privind dispreţuitor la masa de intelectuali.

Costache a observat că după eveniment mulţi colegi zîmbeau, ba unul i-a recomandat să nu-şi spele mîinile, o chestie nemaiîntîlnită la cadrele medicale.

Lucrurile evoluiază similar şi aici. David, fostul meu patron împărţea oamenii în două categorii: productivi şi neproductivi, democraţii fiind în ultima. Aceştia dispreţuiesc pe cei care muncesc şi plătesc drumul lor spre îmbogăţire deoarece majoritatea productivilor, nu-i votează.

* În altă postare încerc să revin la Jac.

Cade singur

 În prima zi de la inaugurare, noul preşedinte american a eliminat dintr-un condei 52000 de locuri de muncă. Mi-am amintit bancul care circula pe vremea lui Ceaşcă:

Prin relaţii şi cadouri, un inginer reuşeşte să prindă un post într-o ţară africană. Dupa 2 ani se reintoarce cu geva bănuti dar şi cu-o boală sexuală. Doctorii din Bucureşti ridică din umeri pină cind unul mai dibaci:

- Trebuie să mergi înapoi în Africa poate au ei ceva leacuri locale. Altfel va trebui să ţi-o amputăm.

Inginerul apelează din nou la relaţii şi cadouri reuşind să-şi obtină paşaportul. În capitala africană, doctorii nici ei nu ştiu şi-l sfătuiesc să încerce un vraci local. Acesta îi examinează ştrumeleagul:

- Ce ţi-au spus doctorii?

- Dacă nu găsesc imediat leacul mi-o amputează.

- Nu te speria, cade singură.

Dacă continua aşa, şi el cade singur.