Wilson

Evenimente notabile la noi: a murit Wilson, am fost la Ports O'Call Marketplace (San Pedro) la o coadă de peşte în memoria lui Cornel şi m-a vizitat Cora. La vaccinarea antirabică (iulie 09), Wilson a fost diagnosticat cu o tumoare neoperabilă, veterinarul: 

- Mai trăieşte 3 pînă la 6 luni. 

Iris l-a trecut pe regim fără carbo. Acelaşi veterinar dupa un an: 

- You are still around ! 

În timpul ăsta acasă, Bella (labrador/coiot) se agita continuu aşteptîndu-l. Dar cînd l-am dus pentru vizita finală, Bella nu s-a mai frămîntat, cumva ştia. Ciudat ! Acum curtea e fără apărare. Bella latră dar se ascunde cînd intră cineva. Où sont les neiges d'antan cînd Bella suna alarma iar Wilson ataca inamicii ?

El Clasico

Deşi presa vuieşte de noile dezvăluiri Wikileaks sau cum guvernele nu ştiu să-şi ţină secretele secret, evenimentul săptămînii a fost El Clasico: Barcelona versus Real Madrid. L-am vizionat la Alpine Village unde cu greutate barmanul american a descoperit canalul mult rîvnit de noi, trei cunoştinţe întîmplătoare: un neamţ, un roman şi bineînţeles un mexican.

Asta îmi aminteşte bancul cu trei stewardese care se confesează reciproc, tot la restaurant.
- Adevăraţii iubiţi sînt doar în Munchen.
- Ba nu, cei mai focoşi bărbaţi sînt la Bucureşti.
- Nicidecum, în Mexico City.
De la o masă alăturată, Bula indiscret:
- Daţi-mi voie să mă prezint: Hans Gică Gonzales.

Discuţiile noastre derulau aşa:
- Turcii de la Real: Khedira şi Oezil n-au faţă de El Clasico.
La care neamţul îmi răspunde:
- Aştia sînt germani.
Iar mexicanul ne-a povestit istoria lui Chicharito (în traducere: mazăre fină) de la Manchester United.

Mitriţă:

Scurtătura spre Găvan:

Găvan

Găvanul e administrat de comuna Bogdana (Vaslui). Satul e perfect ascuns între două dealuri apropiate şi nu se vede de pe coama dealului estic. Pe perioadele raidurilor tătărăşti camuflajul ăsta era perfect. Acum sînt nevăzuţi de autorităţi. În realitate pentru găvănaşi e mai aproape Bîrladul pe un traseu de-a lungul dealurilor, cu rata de la Morăreni (3km de sat). Bogdana e la 7km de Găvan pe drumul nepietruit 245A. Acest drum e frumos marcat cu galben pe harta google, de fapt nu se mai cunoaşte cînd plouă!

Cînd eram la bunicii din Bogdana nu-l ocoleam pe unchiul Mitriţă din Găvan. Aşa s-a întîmplat şi la prima revenire în ţară (1990). Pe scurtătura de la cişmeaua cu două ţevi m-am întîlnit cu-n cioban, înfipt într-o bîtă.
- Bună ziua
- Bună, da a cui eşti?
Îi explic eu pe îndelete.
- Am fost în clasă cu maică-ta.
Ia te uită, ce chestie, o fi fost drăguţul mamei!
- Oare o fi acasă Mitriţă din Găvan.
- Păi un să fie!
Însă nu l-am găsit acasă. Erau doar găinile, stupii, viţelul şi cîinele. Asta a încercat să mă latre dar mi-a mirosit DNA-ul şi s-a lăsat păgubaş. Am făcut nişte poze cu acareturile, le-am trimis prin poştă din LA.

În 1991, l-am găsit prăşind un ogor la marginea drumulul 245A. I-am strîns mîna muncită, s-a bucurat vizibil. Acasă, a scos un vin producător roz şi-am băut amîndoi din căniţe de tablă ruginite pe ici pe colo. Cît timp mătuşa mea pregătea o gustare l-am întrebat:
- E mai bine acum fără comunişti?
- Da.
- De ce?
- Nu-mi mai bate nimeni la poartă să-mi spună ce să fac.

Chiper

Nu ştiu cum sînt alţii dar eu cînd mă scol noaptea şi beau apă filtrată de la robinetul frigiderului, îmi amintesc nopţile din casa bunicilor. Săream geamul, să nu scol casa din scîrţîitul uşii. O luam binişor bîjbîind pe prispa de lut către uşa din spatele chilerului. Nu se auzeau decît greierii şi duruitul jetului pe tabla lozniţei. Ultimul fel la masa de seară era lapte de capră fierbinte cu bucăţele de mămăliguţă. Îi arătam bunicului burta umflată:
- Nu mai pot!
- Lasă, lasă, laptele îşi face loc.

Simt ceva cald lîngă picior, m-am blocat dar mi-am revenit imediat. Era Chiper, apărarea casei contra duşmanilor de tot neamul. Cum sătenii nu-şi încuiau uşile, nu existau hoţi. Deci pe lîngă alte vietăţi, inamicii erau doar activiştii de partid!

Chiper era liber noaptea şi dimineaţa trebuia ancorat la cuşca de sub nucul uriaş. Nu se lăsa uşor, doar ademenit cu ceva mîncare. Acum, aici, dulăii mei sar disperaţi în legătoarea lesei!

Deşi dezlegat, Chiper patrula noaptea pe proprietate, prezent la datorie cu excepţia zilelor predestinate împerecherilor. Atunci se întorcea după cîteva zile slab, flămînd dar vesel. Odată a revenit împuşcat. N-a fost pe placul stăpînului iubitei. La doftoricit bunicul cum s-a priceput şi i-a scos alicele una cîte una. Chiper a suportat fără împotrivire. Toţi îl considerau pierdut şi cîteva zile a avut capul umflat cît o baniţă. Şi-a revenit iar cicatricile înspăimîntau cumplit inamicii.

Alegerile de mijloc

La doi ani după alegerea preşedintelui SUA, au loc alegerile la "jumătatea termenului" pentru membrii congresului şi ai camerei reprezentanţilor. De asemenea, în California alegem noul guvernator, 30 de posturi în administraţie şi 9 propuneri. Dacă pentru poziţiile de vîrf ştim care sînt candidaţii din reclamele negative de la televizor şi radio, pentru ultimele 20 se luptă circa 50 de candidaţi de care n-am auzit niciodată. Nici google nu-i scoate, deci cum îi selectăm? Dacă eşti ciolo* îl alegi pe Carlos Moreno?

La propuneri e mai simplu, de exemplu propunerea 19: legalizarea marihuanei în California. Soroş a cheltuit $1 milion în susţinerea ei. Odată aprobată aş fuma relaxat în curte, pe sezlog, o ţigară? Da şi nu. Dacă mă reclamă vecinul la poliţia locală n-ar fi o problemă, dar dacă telefonează la FBI, am îmbulinat-o!

Tocmai ne-a vizitat Amy ** o domnişoară implicată în procesul politic:
- Neaparat să participaţi la vot.
- Pînă acum aproape nimic din voturile mele n-au adus vreun rezultat. I give up!
Totuşi merg să votez propunerea 19.:))

* membru al unei găşti latino.

** Amy cu prietenul ei Luca au vizitat în 2008 Bulgaria, Romania, Ungaria şi Germania. Rîndurile de mai jos îi aparţin:
On July 24 we went to see Obama speak near the Brandenburg gate. I thought I´d go be a good American and inform myself about Obama´s policies, seeing that I knew so very little about him even though I figured he was probably the best candidate. After waiting 4 excruciating hours in the hot sun, his very general speech (of which he read every word) about German/American relations and history (barely touching on his ideals as candidate for president) fell on tired ears. I was disappointed that he didn´t take a stronger stand on important issues like war and environment. But we were right up close and it was nice to be a part of the event.

Procese (I)

Era pe la sfîrşitul verii. Ploaia care lovise Bogdana cu o zi înainte, contenise. Sufla un vînt umed de pe dealul Taberei. Încă acoperită de nori groşi, partea de răsărit a cerului plutea ameninţătoare deasupra satului. Nici nu cîntase primul cocoş cînd bunica îl atinse uşor:
- Scoală Tudurache.
Vara, bunicul dormea afară, pe un pat de scînduri, sub agud.

Cît timp bunica pregătea desaga cu merinde, bizuindu-se doar pe auz, Tudurache găsi caii tineri păscînd liberi. Îi înhămă la căruţă şi porni în goană către Bîrlad. La nouă dimineaţa trebuia să fie prezent la proces. Parfene *, cumnatul îl tot tîra pe la tribunal pentru o bucată de pămînt moştenit de la socru. Azi era ultima înfăţişare.

Prin bezna dimineţii, caii, căruţa şi Tudurache făceau un singur corp grăbindu-se către necunoscut. A ajuns la tribunal chiar cînd aprodul striga cazul Parfene ... şi a cîştigat prin neprezentare. Întors acasă a aflat motivul: avînd cai bătrîni, cumnatul a pornit seara devreme către Bîrlad. Acolo, a tras căruţa la umbra unui tei şi, obosit de noaptea nedormită, a aţipit ...

* Constantin Parfene (din ramura cumnatului bunicului), profesor la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, Facultatea de Litere, apreciat metodist, coautor al manualului de limba şi literatura romană clasa a X-a. Şcoala Nr. 3 din Vaslui îi poartă numele.

Harababură la prefectură

Arhitectura chibritelor, caracterizează majoritatea caselor din Los Angeles. O caroserie lemnoasă, pe două feluri de fundaţii: ridicate sau betonate, cu-n acoperiş de "single".

Cumpărarea unei case şi a terenului aferent nu înseamnă şi dreptul extragerii zăcămintelor deasupra cărora locuieşti. Oraşul nostru stă pe o pungă de petrol; cu cîteva alambicuri, o sondiţă şi căutări pe google aş reuşi să-mi asigur necesarul de benzină! În realitate nici primăria noastră nu reuşeşte, deşi încearcă din răsputeri.

În septembrie a fiecărui an se organizează o piaţă în centrul oraşului cu: produse agricole, gustări, obiecte artizanale, etc. Anul ăsta participau şi un grup de cetăţeni supăraţi, cu pancarde mari: salvaţi Whittier-ul. Să fie ceva religios? Nici pe de parte.

Deşi are primar, consilii şi primărie oraşul nostru e subordonat judeţului, Los Angeles. În 1994, cînd preţul petrolului era mic, Chevron a vîndut oraşului 518 ha de deal cu drept de extragere. Oraşul a folosit o părticică din banii rezultaţi din propunerea A, votată de alegătorii judeţului; şi anume $17 milioane. Propunerea A, colectează anual cam $19 de la proprietarii caselor din judeţ în scopul extinderii, renovării şi menţinerii parcurilor şi a terenurilor libere. Partea mea în 16 ani fiind $300 iar locuitorii Whittier-ul: 82000 (aproximativ 20000 de case). Rezultă: oraşul a plătit deja la fondul propoziţiei A: $6 milioane.

Acum, deoarece preţul petrolului este de 10 ori faţă de cel din 1994, şi metodele de exploatare mai puţin destructive şi zgomotoase, oraşul a închiriat terenul unei alte companii petroliere Matrix Oil Co. din Santa Barbara, sperînd să obţină minim $7 milioane, anual. Are însă trei oponenţi redutabili: apărătorii mediului, locuitorii din vecinătatea terenurilor de extragere şi conducerea judeţului LA. Primii nu sînt de acord cu sondele, vecinii terenului petrolifer nu vor sonde şi cisterne lîngă casele lor scumpe iar primaria LA vrea tot profitul rezultat.

Whittier-ul deţine actele cu dreptul de extragere a zăcămintelor şi a angajat avocata care a conceput propunerea A. Doamna avocată Feldman fiind plătită cu $15 mii pe lună, susţine: forarea modernă menţine intact conţinutul propunerii A.

Aşteptăm rezultatul acestor confruntări. Dacă oraşul Whittier cîştigă vor mai dispare unele gropi stradale şi se vor înmulţi locurile de muncă pentru nepoţi la primărie! Vor înfiinţa programe de ajutorare a cetăţenilor. Într-o povestire viitoare, o să scriu despre cum am beneficiat acum vreo 15 ani, de un astfel de program.

Belgia Romania Ungaria 2010

"Have a save trip" la aeroportul din Charleroi

Ceasla la Iaşi

Gellert la Budapesta

Triunghiul Bermudelor

Sorina lucra în cadrul laboratorului tensiuni alternative. Avea părul negru şi scuuurt. În rest era buuună. Îţi venea s-o apretezi! Iubitul ei la vremea povestirii era amicul meu Costache. Prietenul anterior se numea Ţol şi activa la laboratorul tensiuni înalte. Eu îl poreclisem, îmi reparase o chiuvetă şi l-am descoperit expert în măsurile englezeşti.

Deci, fostul ciclist naţional Ţol, îl duşmănea pe Costache fost handbalist de performanţă deşi decizia schimbării, aparţinuse Sorinei. Ce mai, era rea de muscă.

Acum m-a prins singur în birou şi încerca să mă combine cu secretara directorului. Sorina iubea aranjamentele. Disperat am încercat o diversiune. M-am uitat insistent la triunghiul Bermudelor ei:
- Nu ţi-e teamă că te procopseşti cu vreo boală?
- Nu, o spăl şi e ca nouă.