vineri, februarie 20, 2009
Lauda Air
În martie 1993, compania de avioane Lauda Air a introdus 4 curse pe săptămînă, Viena - Los Angeles via Munchen, în cooperare cu Lufthansa. Campionul de formula întîi, Niki Lauda a copilotat chiar cursa inaugurală. Pentru a promova compania, a organizat o serie de simpozioane cu reprezentanţii turismului din zona Los Angeles.
La unul dintre acestea, care a avut loc în sala de cristal a hotelului Beverly Hills, a fost invitată şi Roşcata. Prin Roşcata, evident, şi eu. Simpozionul se desfăşura în trei părţi: o prezentare, o masă şi un spectacol. Eu am întîrziat la prezentare. Nu era permis să intri decît la pauză. Pe hol mai era un tip îmbrăcat elegant în frac negru. L-am salutat şi întrebat:
- Ai întîrziat?
- Nu, eu sînt prestidigitatorul austriac ..... care voi prezenta un spectacol de iluzionism, trucuri şi hipnoză.
- Aha!
Mi s-a tăiat respiraţia. Şi dacă tot aşteptam amîndoi, am început să-l descos:
- Care e cea mai dificilă audienţă?
- Copiii. Mintea lor nu este polarizată. Trucurile unde distragi atenţia către altceva, urmînd să execuţi numărul nestingherit, nu merg în faţa micuţilor!
- Dar hipnoza?
- Trebuie să găseşti un mediu adecvat.
Mă ia nesiguranţa.
- Sînt eu un asemenea mediu?
Mă sfredeleşte cu privirea.
- Nu.
Mă liniştesc.
Urmează masa şi spectacolul. Sfîrşitul spectacolului aduce somnul artificial al unor partipanţi, provocat prin sugestia iluzionistului. Pe unul îl cunoşteam şi eu foarte bine: Hans ..... de la Non Stop Travel. Subiecţii adormiţi executau comenzile impuse, stîrnind rîsul nostru.
La vestiar, îl abordez pe Hans:
- Ştii cînd ţi-ai scos cămaşa pe scenă?
- Ce cămaşă!?
La unul dintre acestea, care a avut loc în sala de cristal a hotelului Beverly Hills, a fost invitată şi Roşcata. Prin Roşcata, evident, şi eu. Simpozionul se desfăşura în trei părţi: o prezentare, o masă şi un spectacol. Eu am întîrziat la prezentare. Nu era permis să intri decît la pauză. Pe hol mai era un tip îmbrăcat elegant în frac negru. L-am salutat şi întrebat:
- Ai întîrziat?
- Nu, eu sînt prestidigitatorul austriac ..... care voi prezenta un spectacol de iluzionism, trucuri şi hipnoză.
- Aha!
Mi s-a tăiat respiraţia. Şi dacă tot aşteptam amîndoi, am început să-l descos:
- Care e cea mai dificilă audienţă?
- Copiii. Mintea lor nu este polarizată. Trucurile unde distragi atenţia către altceva, urmînd să execuţi numărul nestingherit, nu merg în faţa micuţilor!
- Dar hipnoza?
- Trebuie să găseşti un mediu adecvat.
Mă ia nesiguranţa.
- Sînt eu un asemenea mediu?
Mă sfredeleşte cu privirea.
- Nu.
Mă liniştesc.
Urmează masa şi spectacolul. Sfîrşitul spectacolului aduce somnul artificial al unor partipanţi, provocat prin sugestia iluzionistului. Pe unul îl cunoşteam şi eu foarte bine: Hans ..... de la Non Stop Travel. Subiecţii adormiţi executau comenzile impuse, stîrnind rîsul nostru.
La vestiar, îl abordez pe Hans:
- Ştii cînd ţi-ai scos cămaşa pe scenă?
- Ce cămaşă!?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu