Leuţu

Pe vremea cînd Mircică încă era în SUA, închiriase o casă în Anaheim. Să iasă mai bine la chirie, o subînchiriase. În sufragerie dormea cu Georgică, dormitorul mare il ocupau fiica lui cu actualul soţ, iar în dormitorul mic locuiau Vasile cu nevasta lui (cei mai voluminoşi). Nu aveau nevoie de ceasuri, casa era vizavi de calea ferată către San Diego.

Proprietarul Dan, pe care Mircică l-a poreclit Dan Pancreas (avusese o intervenţie chirurgicală), ca să-l deosebească de alţi prieteni cu prenumele Dan, avea trei dobermani dintre care unul pitic: Leuţu. Era o caricatură. Mai tîrziu am aflat că acest tip de cîine nici nu este înrudit cu dobermanul german. Prin înţelegere, cîinii au intrat în îngrijirea chiriaşilor.

La o serată cu mîncare, organizată de Mircică, ne povestea despre un tip mic de statură. Să fie mai elocvent:
- Trecea în picioare pe sub masă!
Cînd a terminat şi după ce musafirii au rîs pe săturate, l-am întrebat:
- Voi scoateţi cîinii aştia la plimbare?
S-a făcut brusc linişte. Mircică era gata să scape lingura în castron! Nici nu le trecuse prin cap să-i plimbe. Nici lese n-aveau.
- Costele, nici pe fosta soacră * n-am plimbat-o!

La cîteva luni cînd Mircică a organizat altă petrecere, s-a supărăt tare pe Leuţu. Mi-a zis:
- Vreau să-l văd împăiat.
- Împăiat?!
- Da, cu ochi de sticlă în poziţia de adulmecare a vînatului.
- Ce ţi-a făcut?
- S-a suit pe masa pregătită pentru petrecere, a distrus decoraţiile şi a mîncat din aperitive.

Cînd prietenul nostru Mugur din Montreal ne-a invitat să petrecem revelionul la ei, am căutat un hotel pentru Wilson, pitbull-ul meu. Nimeni nu primea pitbull necastrat aşa că l-am rugat pe Georgică să aibă grijă de el. A acceptat. I-am pus harnaşamentul şi l-am dus la Mircică. Georgică a luat suta şi în semn de saftea a frecat-o prin barbă. L-a prezentat dobermanilor. După cîteva fricţiuni iniţiale cu Leuţu, şederea lui Wilson a decurs fără probleme.

L-am predat pitbull american şi l-am recepţionat pitbull roman !?

De revelion Gerogică a gătit o oală mare de sarmale care nu i-au reuşit. Aşa că a hrănit cîinii cu ele. De atunci Wilson, altfel moţocos la mîncare, iubeşte sarmalele ba chiar şi varza a la Cluj.

Leuţu nu a fost împăiat. L-a vîndut Dan Pancreas unui cuplu din Florida. Acolo Leuţu tronează în dormitor pe o pernuţă specială.

* Am cunoscut-o mai tîrziu, la o altă petrecere, în casa altor prieteni. Era o discuţie despre papagali. Fosta soacră a lui Mircică a început să ne povestească: mă plimbam în tinereţe în Bucureşti, la bariera Vergului şi dintr-un balcon o voce ciudată:
- Eşti o curvă ...... !!! Mă uit, un papagal.
Eu n-am vrut să pierd momentul şi am intervenit:
- Şi era adevărat?
Nu ştiu cum s-a terminat povestirea pentru că Roşcata m-a călcat tare pe picior. Menţionez: eram în sandale.