Praga - Iaşi

Aeroportul din Praga. Am îmbarcat copilul pe cursa de Munchen şi încercam să consum cele 2 ore pînă la zborul Malev spre Budapesta. (Bineînţeles acest zbor era întîrziat). Casc ochii prin magazine, văd unul cu cristale, pahare, etc denumit: Blue Praha. Găsesc nişte păhărele numai bune de cadouri, iau unul de pe etajeră să-l examinez.
Buf, pac, poc, cade ceva de pe pahar şi se pulverizează în sute de cioburi colorate. Vînzătoarea sare repede:
- L-aţi spart trebuie să-l plătiţi.
- Păi, n-am greşit cu nimic!
Aşez uşurel paharul încă intact, pe raft.
- Aţi spart ornamentul.
- Ce ornament?
- Ornametul care individualizează paharul.
Mă uit pe rafturile de sticlă. Fiecare păhărel avea cîte un ornament diferit colorat să şi-l poată recunoaste băutorii.
- Eu am ridicat delicat paharul.
Să-i demonstrez, întind mîna şi salt alt păhărel.
Buf, pac, poc, se sparge si al doilea ornament. Vînzătoarea ia o poziţie tampon între mine şi raft:
- Trebuie să le plătiţi.
- Aţi observat, l-am ridicat cu grijă! Astea nu sînt ornamente potrivite acestor pahare.

O clientă care se binocla prin magazin intervine în favoarea vînzătoarei.
- Le-aţi spart, le plătiţi.
Parcă aş fi intrebat-o eu ceva! Asta miroase a conspiraţie!
- Nu văd nici o inscripţie: NU ATINGEŢI OBIECTELE !

În mintea mea se luptă două impulsuri opuse. Să mă zbat pentru drepturile mele sau să cedez superstiţiilor. E luni dimineaţa, cioburile aduc noroc şi vreau să-mi meargă bine la Iaşi. Cedez.
- Cumpăr două pahare dacă nu-mi adaugaţi ornamentele.
- De acord.
Aşa am cumparat eu două pahare foarte frumoase la preţ de aeroport.

Pe cursă stau lîngă un tinerel albanez. Încearcă disperat să comunice cu mine. Îmi arată paşaportul şi apoi încrucişează mîinile. Deci, i-a expirat viza şi l-au arestat în Praga. Acum era deportat la Pristina. Mă roagă să-l ajut să-şi găsească terminalul la Budapesta. Accept. N-a fost nevoie. Poliţia îl aştepta la coborîrea din autobuz.

Broşura Malev din luna mai are Palatul Culturii pe copertă. La Iaşi, parcurgi distanţa de la avion la aeroportul international pe jos. Nişte buruieni uscate se învîrteau domol pe terminal. Domnişoara din cuşca vămii de persoane se uită atent la paşaportul american:
- Trebuie să completaţi formularul gripei porcine.
- Eu nu vin din America, ci de la Praga. Verificaţi vizele. Am plecat acum 7 zile din SUA.
Se uită ea prin vize. Nu-i era uşor, paşaportul era plin.
- N-aveţi alt paşaport?
- Da, îl am pe asta romanesc.
Îl verifică şi mă lasă să-mi ridic bagajul. Sala fiind neîncăpătoare, trebuia să sari peste alte bagaje. Ca la Dolhasca.

Afară mă ia Radu în primire.
- Aştia au venit cu jumate de oră mai devreme!
- Nu-s de la CFR!