Pariul

Sîmbătă am fost invitat de vecinul meu Mark, la ziua fetiţei lui. Au organizat petrecerea în parcul apropiat. Cum orele coincideau cu finala de fotbal mondială a jucătorilor sub 20 de ani Brazilia - Portugalia, în pauză, am pus lesa pe Zora (să nu molesteze copii) şi m-am prezentat la parc. Copii se jucau sub supravegherea mamelor iar bărbaţii jucau "horse polo", dar fără cai. Transpiraţi şi însetaţi se repezeau din cînd, în cînd la rezervele de bere plasate strategic în pungi maro de hîrtie reciclată. În parc nu e voie alcool!? Judy şi Gabriel, un cuplu tînăr pe care i-am mai văzut şi la petrecerea de anul trecut urmăreau cu atenţie jocul.
- Bună, voi nu jucaţi?
Gabriel îmi răspunde imediat:
- Nu, dar nici ei nu ştiu regulile! Stii rezultatul de la meciul de fotbal?
- 1 la 1 la pauză. Ai pariat?
- 500 de dolari pe Brazilia.
Uups, pupilele lui Judy se dilată:
- Mi-ai spus doar, 15 dolari!?
Momentul e penibil, Zora mă trage către jucătorii de polo, zîmbesc:
- Cine mai pariază în ziua de azi 15 dolari!
Mobilul lui Gabriel cîntă o melodie ciudată şi el se retrage chipurile din cauza recepţiei proaste!
- O fi agentul de la casa de pariuri! Stii, după vizionarea primei reprize, Brazilia joacă perfect.
Judy se linişteşte: agentul de pariuri e oricum o variantă mai bună decit vreo fustiţă.