miercuri, aprilie 03, 2013
Copiii în alte perspective
În prima săptămînă de America, Roşcata şi-a găsit de lucru la biroul rezervări, LTU. Au angajat-o deoarece vorbea nemţeşte. Salariul nu era mare dar şeful, Peter Freymuth * organiza o masă de Crăciun cu premii, la un local select. Prima astfel de masă a fost la Regency Club, LA. Undeva la etajul 17, pe bulevardul Wilshire cu o vedere încîntătoare spre oceanul Pacific.
Fiecare musafir era prevăzut cu un chelner gata să-i sară în ajutor şi cîteodată chestia asta era jenantă: scuturam ţigara şi chelnerul pac-pac deşerta scrumiera. La toaletă, după ce îţi spălai mîinile te aştepta un domn cu prosopul pregătit iar Roşcata mi-a povestit cum toaleta la femei era de fapt un salon gratuit de cosmetică /manichiură /pedichiură. La sfîrşitul mesei salariaţii şi-au pus numele într-o pălărie şi Roşcata a cîştigat 2 bilete de avion pentru Dusseldorf, bineînţeles cu LTU.
Aşa că-n 85 am vizitat Germania, via New York unde ne-am şi oprit la fostul meu coleg Victor. El locuia la etaj, într-un apartament în Queens şi cum discutam noi la un păhărel, băieţelul lui, Teddy:
- Vreau îngheţată! Capătă banii necesari după negocieri şi dispare. Victor:
- Poate îl răpeşte cineva şi scăpăm de el.
Ne-am uitat întrebători la ei. Nu clipeau, n-am realizat dacă glumesc sau nu. Am schimbat discuţia de la problemele noilor emigranţi la amintirile timpurilor plăcute, petrecute împreună, în Romania. Peste vreo 2 ceasuri se aud strigăte de afară; la 5 ani Teddy nu avea cheia intrării principale. Victor:
- Eram sigur, pe ăsta nu-l ia nimeni!
După alţi ani, lucram într-un laborator cu-n chinez care-şi transformase numele, în Larry. El nu înţelegea de ce se luptă părinţii americani cînd divorţează, pe posesia copiilor.
- Eu m-am înţeles cu nevasta. Dacă divorţăm nici eu, nici ea nu vrem copiii.
Iar vinerea trecută (mare la catolici) cînd vecinul nostru Russ a pregătit o oală de mare clam chowder care se serveşte în pîine scobită şi unde ne-am întîlnit cu un alt vecin, Roger. L-am întrebat:
- Unde e nevasta şi Adam (băieţelui lui de 5 ani)?
- Ea, acasă la televizor iar Adam în camera lui se joacă cu chibriturile!
*Peter este acum în consiliul de conducere al aeroportului Palm Springs.
Aşa că-n 85 am vizitat Germania, via New York unde ne-am şi oprit la fostul meu coleg Victor. El locuia la etaj, într-un apartament în Queens şi cum discutam noi la un păhărel, băieţelul lui, Teddy:
- Vreau îngheţată! Capătă banii necesari după negocieri şi dispare. Victor:
- Poate îl răpeşte cineva şi scăpăm de el.
Ne-am uitat întrebători la ei. Nu clipeau, n-am realizat dacă glumesc sau nu. Am schimbat discuţia de la problemele noilor emigranţi la amintirile timpurilor plăcute, petrecute împreună, în Romania. Peste vreo 2 ceasuri se aud strigăte de afară; la 5 ani Teddy nu avea cheia intrării principale. Victor:
- Eram sigur, pe ăsta nu-l ia nimeni!
După alţi ani, lucram într-un laborator cu-n chinez care-şi transformase numele, în Larry. El nu înţelegea de ce se luptă părinţii americani cînd divorţează, pe posesia copiilor.
- Eu m-am înţeles cu nevasta. Dacă divorţăm nici eu, nici ea nu vrem copiii.
Iar vinerea trecută (mare la catolici) cînd vecinul nostru Russ a pregătit o oală de mare clam chowder care se serveşte în pîine scobită şi unde ne-am întîlnit cu un alt vecin, Roger. L-am întrebat:
- Unde e nevasta şi Adam (băieţelui lui de 5 ani)?
- Ea, acasă la televizor iar Adam în camera lui se joacă cu chibriturile!
*Peter este acum în consiliul de conducere al aeroportului Palm Springs.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Probabil le place procesul tehnologic, altfel nu înteleg de ce-i mai fac!
- La Mulți Ani, Constantine !
Multumesc Mihaela. Abia acum am ajuns aici.
Trimiteți un comentariu