miercuri, octombrie 24, 2012

Ciuaua

 
Zilnic plimbăm cîinii, seara pe la 7. Acum e întuneric şi răcoare. Cînd întîrziem, Zorica ne reaminteşte cu-n sunet de freză dentară tot mai sfredelitor. Plimbarea ne prieşte şi nouă; alţii îşi cumpără diverse aparate sofisticate de exerciţii, multe sfîrşind pe nimic în revista PennySaver.

Pe străzi întîlneşti alţi plimbăreţi de cîini. Mai toţi poartă-n mînă o pungă de plastic. După miros vă închipuiţi ce conţine punga!? Prin ordonanţă, trotuarele oraşului trebuie menţinute curat! Pe ai mei, i-am obişnuit relativ simplu să nu se uşureze la plimbare. Cum încercau, cum îi struneam din hăţuri; acum nici nu mai îndrăznesc.

Roşcata o duce uşor pe Bella (labrador de 11 ani); în schimb Zora mă trage neostenită. Am cumpărat nişte hamuri care la tras, împiedică respiraţia. Nimic, respiră astmatic dar tot trage. Dacă o plimb numai pe ea nu mă mai trage; deci vrea sa fie musai prima, înaintea lui Bella.

Dacă pentru mine, Roşcata şi Bella plimbarea înseamnă relaxare, pentru Zora plimbarea e o vînătoare pe tăcute. Ştie unde se ascund pisicile şi crăpăturile gardurilor pe unde latră neaşteptat cîinii.

În timpul unei plimbări, de undeva, a răsărit un căţeluş mexican Chihuahua, fără lesă. S-a îndreptat lătrînd agresiv către Zora care s-a ferit într-o parte de muşcătură şi la săltat în gură. Îl ţinea aşa cum aţi văzut pe la televizor un cîine bine dresat aducînd ziarul stăpînului. Eu am rămas perplex şi parcă mi-a trecut prin minte să-i dau comanda: rupe-l! Dar am fost întrerupt de apariţia stăpînei căţeluşului:
- Vai, vai!
- Drop it!
Dar Zorica nu mă asculta. Chihuahua a început să schelălăie jalnic. Probabil Zora a mărit presiunea.
- Drop it!
De data asta l-a lăsat să cadă pe asfalt. Ori m-a ascultat, ori era prea greu (cca 2kg). Plîngînd şi niţel îndoit de mijloc Chihuahua a traversat strada cu stăpîna dupa el. Încetişor, profitînd de ocazie ne-am îndepărtat şi noi. Totuşi am observat cum nu s-a lăsat prins şi parcă fugea normal.

Acum, la plimbare, ocolim locul cu pricina. În curînd n-o să mai avem pe unde ne plimba!

marți, octombrie 09, 2012

Comentarii la articolul

Tocmai am citit articolul oenologului Liviu Grigorică, Vinul de casă: pro si contra.
Deşi titlul este: Vinul de casă, şi autorul recunoaşte că s-ar putea face vin acasă şi din soiuri nobile, totuşi în continuare se referă numai la hibrizi.
Cîteva soiuri hibride din Romania:
- Nohan sau Căpşunică sau Fragă (afară Noah ... cel cu arca), rezistent la mană, secetă şi ger.
- Fraga neagră (afară Othelo), dă producţii mari.
- Zaiber (afară Seibel), se maturează devreme şi dă producţii mari de struguri, circa 4kg la butuc.
- Conder (afară Couderc) cu gust plăcut, nefoxat.

 Deşi titlul este: pro şi contra, din păcate autorul este mai mult împotrivă. Cîteva remarci pro (şi aici mai multe contra) le găsim la viţa hibridă.
"Viţele hibride provin din incrucişarea sau fecundarea a două specii sau varietăţi americane diferite şi se numesc producătoare directe pentru că trăiesc pe propriile rădăcini, rezistente la filoxeră (insectă de origine americană, de dimensiuni foarte mici, ce se hrăneşte din rădăcinile viţei de vie). Astfel de viţe sunt ieftine, uşor de obţinut şi de plantat, presupun cheltuieli mici de intreţinere, DAR au producţie mică, dau vinuri slab alcoolice, cu aciditate destul de mare, mai greu de păstrat (rareori putem vorbi de maturat şi invechit), cu aroma şi gust tipic foxat (de vulpe, eter)."

Viţele hibride se înmulţesc prin butaşi simpli, fără altoire. Nu trebuie îngropate iarna. Multe soiuri sînt rezistente la mană deci nu trebuie stropite cu piatră vînătă. Nu toate au producţie mică sau gust foxat. Aciditatea depinde de momentul recoltării, struguri necopţi produc un vin mai acidulat. Nu gasesc nimic rău în consumarea unui vin slab în alcool.

Autorul vorbeşte de metanol (fără date concrete) în vinul hibrid ca apoi să ne liniştească: "Acest lucru nu trebuie să ne ingrijoreze foarte mult, deoarece ar trebui să consumăm in timp foarte scurt cateva zeci de litri de vin pentru a atinge o concentraţie de alcool metilic toxică pentru organism."

 Iar cînd povesteşte de igiena cramei, efectiv sperie potenţialii cumpărători de vin hibrid. Dar cînd a fost ultimul caz de vin în butoi de varză? Un afront adus gospodarilor romani. Uită ca butoiul de varză are un fund scos pentru că e mai greu de introdus varza pe cepul principal! Şi sezonul murăturilor coincide cu cel al vinului.

 În partea: Atenţie la vinurile oxidate, autorul îmbîrligă niţel puterea ursului cu căpşunica şi vinul gălbui uşor oxidat precizind doar la următorul paragraf: vinurile naturale se casează mult mai repede decit cele comerciale păstrate la temperaturi şi condiţii necorespunzătoare. Drept urmare vinariile adaugă acizi şi sulfiţi drept conservanţi.

"Indicaţia „Conţine sulfiţi” nu trebuie să ne sperie! e vorba de antioxidanţi şi stabilizanţi ai vinului. Iar concentraţia lor din vin e departe de a ne pune viaţa în pericol."

SO2 este prezent în vinuri, natural în concentraţii de pînă la 10mg/L. Acestea sînt considerate fără sulfiţi. Comunitatea Europeană limitează indicaţia „Conţine sulfiţi” astfel: max 160mg/L la vinuri roşii şi max 210mg/L la vinuri albe. În Statele Unite limita max a SO2 este 350mg/L. Pînă la urmă această concentraţie mare de SO2 este folosită pentru a ţine îndelung vinul pe rafturile magazinelor.

 Din Wikipedia:
The final product (wine) may contain tens of thousands of chemical compounds in amounts varying from a few percent to a few parts per billion. In the context of wine production, terroir is a concept that encompasses the varieties of grapes used, elevation and shape of the vineyard, type and chemistry of soil, climate and seasonal conditions, and the local yeast cultures.

 However, flavor differences are less desirable for producers of mass-market table wine or other cheaper wines, where consistency takes precedence. Such producers try to minimize differences in sources of grapes through production techniques such as micro-oxygenation, tannin filtration, cross-flow filtration, thin-film evaporation, and spinning cones.

În concluzie, deoarece vinurile nu sînt în categoria aliment, producătorii nu trebuie să scrie cum a fost preparat şi cîţi sulfiţi conţine. Ei au introdus conceptul unui vin limpede fără depuneri. Ori vinul fară depuneri e ca .... să vă reamintesc bancul:
Toaleta bărbaţilor unui mare restaurant. Intră un domn cărunt la costum, cravată, floare la butonieră şi odată poziţionat la perete începe să dea nişte planete puternice.
Unii se uită miraţi.
- Ce vă uitaţi băieti. Pişatul fără bă..nă e ca nunta fără lăutari!