marți, august 18, 2009

Ezekiel (III)


Din povestirile lui Ombre:

Noi am guvernat şi peste secţia de paşapoarte din Santiago, mai toţi refugiaţii chilieni din Drumul Taberei aveau cîteva paşapoarte. Anii au trecut, oamenii s-au acomodat, stabilizat. Îl ştii pe prietenul meu Xavier? A aruncat la tomberon paşapoartele nefolositoare. Cineva le-a găsit. S-a zvonit: chilienii aruncă paşapoarte la gunoi. Şi miliţia a aflat. Nu ne mai păzeau pe noi, ci deşeurile nostre. Noi am aflat de la o şedinţă urgentă programată în bloc. Reprezentantul miliţiei pentru probleme chiliene, tov. Niţescu ne-a informat şi rugat insistent să le predăm paşapoartele de prisos!

M-am nimerit odată cu tovarăşul Niţescu în lift. L-am întrebat:
- Ce înseamnă cele două stele mari de la uniformă?
Mi-a răspuns mîndru:
- Locotenent colonel.
- Cîţi trebuie să omori pentru o stea?
- !?
S-a blocat. Nu înţelegea. Am continuat.
- La noi pentru fiecare cetăţean ucis, un poliţist primeşte o stea.

Pe parcursul anilor, comunitatea socialistă chiliană muncind în vest vara, a prosperat. Maşinile străine s-au înmulţit în jurul celor două blocuri. La fel şi spargerile. Îl vedeam obosit, nedormit, răvăşit:
- Pîndesc noaptea dintr-o cameră de la parter.
- Singur?
- Nu, cu alţi trei prieteni. Cu schimbul, unul urmăreşte patru ore, ceilalţi dorm îmbrăcaţi.
- Arme?
- Lanţuri şi bîte.
După vreo două luni Ombre a apărut la lucru fericit.
- L-am prins azi noapte, spre dimineaţă. Ne-am repezit într-un suflet. El a auzit uşa trîntită la intrarea blocului şi a fugit. A cotit-o pe prima la dreapta şi a dispărut subit. Noi am fugit pînă la următoarea intersecţie şi nimic. Am întrebat o femeie care se întorcea de la fabrică.
- Ne-a furat radioul din maşină. Aţi văzut unde a luat-o?
Ne-a raspuns doar cu privirea. Se ascunsese sub o Dacie.
- L-aţi bătut?
- Rău de tot şi l-am predat secţiei de miliţie.

Cîteodată jucam amîndoi şah, la institut. Nimeni nu ştia de aceste partide. Cînd rămîneam singur în birou, îl sunam codat. Piesele le căram zilnic în servietă. La una din partide jucate pe tăcute; uşa evident încuiată, deodată se aude cioc, cioc la uşă. Îi fac un semn discret, de şoaptă:
- Ssst
Iar cioc, cioc insistent. Apoi o voce necunoscută:
- Karpov, Karpov ... deschide!


2 comentarii:

Unknown spunea...

Interesant ,un fel de Richard Sorge; ce face acum,mai stii?

Costel spunea...

O perioada am corespondat. Apoi a disparut! Am trimis un email la ambasada Chile din Bucuresti. Raspunsul: IN REFERENCE TO YOUR QUESTION ABOUT MR. EZEKIEL, WE INFORM YOU THAT HE LEFT ROMANIA IN 1986. ACTUALY HE LIVES IN SWEDEN.
FOR FURTHER INFORMATIONS YOU MAY CONTACT THE CHILEAN CONSULAR IN STOCKHOM: TFS: 46-8-4060640, 4060740