Axel Munthe şi Australia

Tocmai am primit comentarii prin email de la prietenul nostru Iulian. Din 1983, locuieşte împreună cu soţia lui, în Australia. Într-o perioadă de aşteptări, frămîntări şi lupte cu autorităţile (1981-1983), am împărţit împreună idei şi speranţe.

Sănătate lui Wilson! am înţeles mai bine personalitatea lui, şi mă bucur că înţelegi cîinii! Phoenix weimeraner-ul nostru a mai trăit peste patru ani după ce veterinarii îl suspectau de cancer la articulaţia piciorului! Am întrerupt multiplele investigaţii prin radiografie.

Anii aceia apăsători ai comunismului - s-ar vrea uitaţi pe cît posibil!

Citind şi despre vizita voastră la San Michele: mare iubitor de cîini, celebrul doctor Axel Munthe şi cartea lui, mi-au lăsat o impresie romantică. Niciodată n-o să uit prima pagină din "Cartea de la San Michele". Ciudat, pe lîngă dicţionarul englez roman al academiei, a fost singura carte luată cu noi, din cele trei mii de volume.

Ar fi o povestire aici: cum am vîndut cărţi la talcioc, cîştigînd o mie şi ceva de lei în zece minute. Mi i-a luat pe toţi poliţia, în loc de amendă! Am remarcat eu dispariţia subită a ţiganilor care vindeau ţigări! Încîntat, în beţia succesului şi avînd încă multe cărţi etalate pe o pătură, n-am reacţionat! Îmi aduc aminte şi de informatorul poliţiei, un miliţian sau activist pensionar, întrebîndu-mă de una, de alta!

Desigur îmi aduc aminte şi de cele două greve ale voastre (foamei), curajul şi determinarea voastră, riscurile luate şi discuţiile noastre. Dar şi de durerea ta de dinţi după două săptămîni de inactivitate!

Au fost şi momente plăcute. Parcă mai beam o ţuică şi gustam o smîntînă de la ţară, lîngă posterul vostru din Alpi şi religiozitatea cu care aveaţi grijă de Iris, în special ceremonia băii.

Vă îmbrăţişăm cu drag,

Iulian, Viorica şi Phoenix