vineri, ianuarie 22, 2010

Cocoşul

Cocoşul îşi strigă mai întîi găinile cînd găseşte ceva de mîncare.

Bunicul meu îşi hrănea sumar găinile doar dimineaţa şi seara. În restul zilei se descurcau singure, cu alte cuvinte erau mereu flămînde. Azi le-am denumi găini organice! În hambarul bunicului trona un butoi imens pe jumătate plin cu boabe de porumb. Odată am aruncat cocoşul pestriţ direct în butoi. Lacom, s-a îndopat rapid cu porumb pînă i s-a umplut guşa şi strîmbat gîtul.

Abia atunci a început să-şi cheme cu insistenţă găinile.

5 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Succes!

Costel spunea...

Multumesc

Anonim spunea...

:) Iti tin pumnii!!!

Costel spunea...

Astept o povestioara de 500 de caractere de la tine.

vio spunea...

succes! ;)