Cornel

Cu verişorul mai mic Cornel petreceam părţi de vacanţe, la bunicii din partea mamei. Într-o dimineaţă de vară ne trezim fără de ei. Deşi pensionari, fuseseră rechemaţi la activităţile colectivei. Foamea fiind nerăbdătoare, ne-am apucat imediat de prepararea "mămăligii"!

Tipic moldovenească, bucătăria bunicilor consta din:
- două paturi ornate pe pereţii adiacenţi cu cîte un covor ţărănesc ţesut de bunica la tinereţe,
- două mese cu muşama,
- două dulăpioare de perete împănate cu fotografiile nepoţilor,
- un cuptor de gătit/încălzit echipat cu plita de fontă standard,
- scaune aferente menţionînd pe cel cu trei picioare şi dublă funcţie: suporta greutatea celui care înteţea focul şi întors susţinea ceaunul de mămăligă la mestecarea cu făcăleţul,
- o icoană pe lemn cu marginile tăiate reprezentînd Sfîntul Gheorghe ucigînd balaurul. La fiecare eveniment important din familie (naştere, boală etc) se tăia o bucăţică din icoana sfinţită.

Fiind îndemînatici ne-am descurcat cu mămăliga. Însă ne-am poticnit cînd am răsturnat-o pe fund. Nu s-a desprins din ceaun nici cînd l-am bătut cu pumnii!

Ce puteau face doi băieţi cu burta plină? Am început o bătaie cu perne. Dă-i şi arde-l. Îl prind la un moment dat într-o poziţie dificilă. Era pe patul din fundul bucătăriei, cu spatele la perete. Încă o lovitură puternică.
- Costele nu mai da.
Asta nu părea normal. Cornel era expert la lupte. Nu dădea niciodată înapoi. Era o plăcere să-l ai partener. Aşa că i-am mai tras una. Atunci am văzut că trece prin perete.

Nu ştiam de existenţa unui fost geam, zidit. Am tras noi covorul, se desprinseseră vreo cinci cărămizi. Îmi scapără o idee.
- Curăţăm moluzul, îl aruncăm departe la loc ferit privirilor, punem covorul la loc, nimeni nu bănuieşte.
- De acord.
Oricum eu mai stăteam doar trei zile iar el era planificat pînă la sfîrşitul vacanţei!

Epilog:
După o lună, bunica mesteca mîncarea pe plită şi se minunează de razele luminoase răsărind din covor!

Cornel:
- Mamaie, Costel a spart zidul ăsta din greşeală.