vineri, februarie 13, 2009

Cum am scris povestirea frigiderului Zill

Pe la 14:00, mi-am terminat toate treburile de servici şi m-am apucat să scriu despre Zill. Am vrut să încep povestirea grandios:
Razele strălucitoare ale soarelui unei dimineţi de vară, pătrund prin ferestrele modestului nostru apartament din Bucşinescu, luminînd frigiderul defunct Fram.

Am realizat că n-am timp s-o termin în felul ăsta, la 16:20 trebuia să fiu în faţa medicului de familie. De fapt, eu am cerut o trimitere la medicul de ochi, însă după noile reguli ale asigurării HMO, trebuie să cer aprobarea celui de familie mai întîi. Am terminat rapid povestirea şi trimis-o prin email Roşcatei. La 16:45 eram în faţa doctoriţei Norma Ramirez, cu tensiunea, temperatura şi greutatea luată. Cînd eram în Romania nu-ţi lua nimeni chestiile astea. Intrai la doctor şi te întreba:
- Ce te doare, bă?
Aici însă dacă te duci a doua zi, iar te suie pe cîntar de parcă
te-ai fi îngrăşat de la o zi la alta.

Doamna doctor îmi spune:
- Ochii ca ochii dar ai tensiunea niţel mărită! Relaxează-te 10 minute. Mă lasă singur. Vorba romanească: unde dai şi cît e ceasul! Încep să studiez afişele de pe pereţi. Găsesc şi cazul meu. Mă îngrozesc. Interpolez, riscul de a avea un atac de inimă: este x3. Văd că cei cu tensinea mea + 2 au riscul x8, mă mai liniştesc.

Doamna doctor revine şi eu am aceeaşi tensiune. Mă ascultă cu stetoscopul. Mă întrebă:
- Exersezi?
- Doar la tastatura calculatorului.
- Drugs?
Sînt puţin confuzat. În limba engleză drugs e folosit şi-n sensul de droguri dar şi la medicaţia normală. Este mai explicită:
- Metanfetamină?
- La vîrsta mea???
- Acum e chiar mai bună.
Îşi dă seama c-a exagerat şi rîde. Îmi scrie o reţetă ilegibilă.

Merg la farmacie. Îmi spun să revin peste jumătate de oră. O vizitez pe Roşcata la servici. Îi rîde faţa, am înţeles că povestirea cu frigiderul i-a plăcut. Mă întreabă:
- De unde ai scornit grădina Copou şi cofetăria Pitic?
- Nu le-am scornit, e adevărul adevărat.

Iar la farmacie şi direct acasă pe google să văd dacă găsesc cofetăria Pitic la Vaslui. Există, numai că s-a transformat după revoluţie în crîşmă. Surpriză, găsesc şi un bar nou: La Chiloţii Spînzuraţi! Mă reprogramez să-l vizitez cu proxima ocazie.

Citesc atent indicaţiile medicamentului de tensiune. Iau prima pastilă cu un pahar de Viognier californian.

10 comentarii:

Anonim spunea...

Mama,la aproape 99 de ani,continua sa evite medicamentele/a avut intotdeauna acest principiu,il are chiar si acum.Eu stiu; cand e posibil!Ar trebui redus stresul,blogul?

Costel spunea...

Asa mi-a zis si Iris ieri. Blogul reduce stresul. Mai scapi de unele probleme!

Dan spunea...

Cum nu poti sa reduci stressul, cresti blogul. Ar fi bine sa scapi de unele probleme, nu scapi de nimic de fapt. Dimpotriva! Uite Costele ce am citit eu acum câteva zile: "Asa cum pana la 50 de ani cuviincios este sa privesti inainte, dupa 50 frumos este sa arunci punti în urma, sa te lasi iubit de cei mai tineri."
Bun, si daca eu ma las, e suficient? Ce rezolv cu chestia asta?

Costel spunea...

Eu sint deja pe o punte. Nu mai pot arunca alta punte.

Dan spunea...

Costele, daca ma iubesti, citeste si tu comentariul la al meu "Moga", da-te jos de pe punte, sa nu fii în mijlocul gârlei ca te manânca crocodilii (na, cacofonia), bea un rom cubanez (ce-ti place tie, ca aveti embargou acolo'sha), mai citeste-l o data si "esplica-mi-l" si mie. Hai ca acusi te scoli, la tine începe duminica, la mine-i gata. Am vrut sa fac o multime de chestii azi, n-am reusit decât un pic de ordine în birou. Adevaru-i ca era cam jale, cabluri (am cautat totusi un cablu retea de vreo 3m dar n-am gasit), post-it-uri, numere de telefon (ale cui???, notate de Nana, e obosita, o las azi!!). Am vrut sa fac bicicleta, sufletu', am umflat ieri la roti, mi-am pus apa'n bidon, dar sunt (este?) 0° si deci cam frig. Asa ca ma încalzesc în casa cu o palinca (mi-am adus din Ro asta iarna, ce bine de cei din Banat, Oash, Zalau, uaiiii!!). Azi n-am avut prânz, ca omu' normal, ci slana din West of Romania cu garlic si palinca. Tot vreau sa slabesc!

Costel spunea...

L-am citit. E cam greu de raspuns.
Eu am problemele mele acum. Aseara am fost la recitalul Doru Octavian Dumitru si am ajuns acasa pe la 2:00.
Imi vijiie capul de la atita ris.

Costel spunea...

Eu cred ca te-ai bagat prea mult intre femei!!!
Deci nu ma bag in aceaste comentarii.
Ups, deja m-am bagat.
Succes!

Dan spunea...

Numai ca Anonimul îti scrie si tie...

Costel spunea...

Anonim, anonim dar sa-l stim si noi! Baga toate datele intr-o ecuatie si poate reusesti s-o rezolvi.

ina spunea...

Depun mărturie pentru cofetăria Pitic şi terasa de la Parcul trandafirilor.
Delicioase dulceţuri ai aici, mă bucur precum un copil în faţa săcuşteţului cu bomboane c-am descoperit colţul ăsta plin de bunătaţi:).