Servieta de piele

Bunicii mei din partea tatei au murit cu mult înainte de apariţia mea. De la ei, s-au păstrat nişte scrisori caligrafiate frumos de bunicul. El a lucrat la CFR.

Cînd tata era obligat să-şi scrie autobiografia, la diversele întreprinderi socialiste, era văzut bine: origine sănătoasă. Ciudat, după 1989 la împărţirea pămîntului s-a constatat: pe cap de moştenitor, bunicul dinspre tată a lăsat mai multe hectare decît cel dinspre mamă (declarat chiabur).

În timpul liber, bunicul era jălbarul satului. Adică:
Se prezenta duminecă la cîrciuma din comună cu călimara, tocul şi hîrtia. Cîrciumarul îi plasa pe masă tacîmurile, un pahar şi o farfurie, goale. Imediat se prezenta Ailenei:
- Nea Vasile trebuie să depun o plîngere la primărie.
Bunicul lua o foaie de hîrtie, muia peniţa uşor în cerneală şi se apuca de treabă într-o caligrafie impecabilă. "Subsemnatul Ailenei Ion ..." se oprea, încerca să scrie mai departe cu peniţa uscată .......
- Ce e nea Vasile?
- Nu mai scrie, s-a uscat!
Cu degetul îi arăta discret paharul. Ţăranul, se lumina la faţă şi făcea semn cîrciumarului. Acesta umplea paharul cu vinul nohan producător, singurul soi din pivniţa cîrciumei. Scena se repeta cu alte pahare şi cu un pui prăjit la ceaun plus gogonele şi harbuz murat.

Bunicul s-a prăpădit la locul de muncă: la gară, l-a călcat trenul. Din curiozitatea copilăriei l-am chestionat pe tata:
- Cum a murit bunicul?
- Făceau manevre de vagoane în gară. Şeful de tură a semnalizat greşit cu steguleţul şi tata a fost zdrobit ....
Să fiu sigur am întrebat-o şi pe mama:
- Cum a murit bunicul?
- Era beat la program şi neatent ...

Reţin o povestire despre bunicul:

Într-o zi cumplită de iarnă, i se face milă de doi indivizi care aşteptau zgribuliţi şi flămînzi trenul în sala de aşteptare. Cum trenul sosea peste multe ore, îi ia acasă la el. Pe drum, realizează: cei doi pareau suspecţi, poate chiar bandiţi. Totuşi, el i-a invitat !!

Acasă îi pofteşte politicos în camera de zi dar strigă cît poate de tare:
- Agripino, unde ceara mătii eşti!!
Bunica apare mirată, el nici beat n-o înjura.
- Adă fă cîrnaţii, mişcă!
Bunicul făcuse armata la cavalerie şi încă avea sabia din dotare. O recuperează de pe şifonier şi începe să taie hotarit cîrnaţii cu ea. Înjură necontenit ...

Musafirii stau timid pe scaune uitîndu-se unul la altul cu îngrijorare. O fi fost ei terorişti, dar pînă aici le-a fost! La un moment dat bunicul lasă uşa inteţionat întredeschisă. Musafiri profită şi valea ! În grabă, uită o servietă nouă.

Cu această servietă de piele a terminat tata, apoi eu, liceul!