Povestea porcului.

La începutul unei săptămîni de iunie, o rudă de la ţară i-a adus lui Costache un porcuşor. Era destinat crăciunului. Socrul lui de la Roman urma să-l preia în week-end.

La vremea aceea, prietenul meu Costache îmi era vecin de bloc, str. Moldoviţa (Berceni). L-au cazat în bucătăria apartamentului de la etajul I şi hrănit pe cinste. Problemele au apărut a doua zi dis de dimineaţă. Guiţa îngrozitor, cerînd mîncare. Apoi discuţiile: cine strînge mizeriile, el sau nevastă-sa, Heliana.

A treia zi, şeful scării care locuia la parter sub ei, sună la uşa de la intrare:
- Bună ziua. Se aud nişte zbierete!
- Nu sînt de la noi.
Declară decis prin uşa abia întredeschisă, Costache.
- Mă scuzaţi. Parcă se aud din bucătăria dumneavoastră, plus tropăituri.
- Nu sînt de la noi. Poate de la nea Neluţu!

Cînd apare Heliana de la serviciu, se sfătuiesc şi mută porcul în WC. Guiţături de dimineaţă şi iar soneria.
- Vă reclam la şeful blocului.
- Uită-te în bucătărie.
Bucătăria era situată chiar la intrare, pe dreapta. Prin uşa larg deschisă, se vede o încăpere curată, fără purcel. Seful scării dă să intre. Costache, fost jucator de handbal, nu-i permite.
- Numai cu mandat de percheziţie.

După plecarea reclamantului, îl sună pe Mircea, cumnatul (soţul lui Astrela).
- Mă amendează pentru purceluş. Ti-l aduc acum, poimîine îl ia socrul.
- Bine.
Scapă repede Costache; Mircea locuia tot în Berceni. Curăţă WC-ul. Iar soneria. De data asta şeful scării este însoţit de şeful blocului.
- Bună ziua. Sînteţi reclamat pentru creşterea unui porc în apartament!
- Despre ce porc vorbiţi? Poftiţi să vă convingeţi.
De buna voie, cei doi inspectează cele 4 camere şi anexele. La plecare, şeful blocului îi face un semn cu subînţeles: aşa sînt unii, reclamagii!

Povestea nu s-a terminat. Vineri seara, se trezesc cu Mircea şi porcuşorul, la uşă.
- Nu-l mai pot ţine la noi. Vom fi evacuaţi.

Pînă la sosirea şi plecarea socrului au răsunat din plin guiţături de pomină. De data asta fără reclamaţii.