Scandinavia (III) - Luiza

Au mai trecut 17 ani. Noi locuim în Hawthorne. Într-o vineri primesc un telefon.
- Costeluş.
- Da.
- Luiza, mătuşa ta. Sîntem turişti, stăm în Bellflower (Los Angeles). Ne poţi caza o săptămînă?
- Bine aţi venit în apartamentul nostru!

Prin anii 70, Luiza nu s-a mai întors dintr-o vizită în Suedia. Şi-a chemat definitiv soţul şi copii. Petru nu a vrut să se mute în capitalism. Au divorţat. Marian şi Liliana şi-au găsit servicii la Goteborg. Pentru o săptămînă Luiza şi Henning, noul ei soţ, au fost oaspeţii noştri. În Goteborg, Luiza s-a împrietenit cu o familie de pocăiţi romani. Nişte "fraţi" din America i-au vizitat pe aceştia. Au cunoscut-o pe Luiza şi invitat-o la Bellflower. Aici, datorită restricţiilor religioase, nu s-au simţit în largul lor. I-am recuperat.

Mare a fost bucuria lui Henning cînd a dat cu ochii de barul meu, ne-am înţeles de la început minunat. El nu vorbea engleza iar eu nu cîntam suedeza. Sute de bloguri de limba spaniolă publică, La vida en cinco botellas. La noi e pe anotimpuri. Spre deosebire de Henning care nu se mai considera tomnatic, Luiza niţel exaltata si exuberantă, încă se simţea văratică.

Timpul a trecut repede cu vizite de rutină la Disneyland, Hollywood, Beverly Hills, Crystal Cathedral şi prietenii noştri. Iată-ne în ultima zi. Luiza:
- Să cumpărăm nişte băuturi la magazinul apropiat.
I-am luat la Ralphs. Se uitau ei la cogniac, whisky şi tot şuşoteau între ei. Am intervenit.
- Sînt membru la Price Club unde băuturile sînt mai ieftine.
- Cu cît mai ieftine?
- 10%.
- Le cumpărăm aici.
Am realizat. Nu preţul era problema, ci cantitatea. Aveau voie fără vamă să aducă 1l de alcool şi 1l de vin pe persoană.
Cum nu prea sînt sticle de 1 litru în America, iar în Suedia alcoolul era scump şi nu-l găseau decît la magazine specializate de stat, ei calculau gramajele.
- Lăsaţi calculele. Cumpăraţi mai multe sticle, dacă vă intreabă vameşul, daţi vina pe Costel!

Nimeni nu le-a controlat cantitatea de alcool...!

Urmează povestiri din Suedia şi Norvegia.