joi, aprilie 15, 2010

Costineşti (IV), atunci şi acum


Atunci, în perioada comunistă, s-a construit la Costineşti tabăra de tineret, transformînd satul de pescari-agricultori într-o destinaţie turistică. Primul simbol al staţiunii este epava vaporului grecesc Evanghelia, al doilea obeliscul reinventat în 2006. Poate ar trebui adaugată pe obelisc deziva locului.

Acum, de departe nu se văd mari schimbări: soarele străluceşte, marea vuieşte şi plaja e tot plină de hormoni. Turiştii speră într-un sejur fără precipitaţii, localnicii deveniţi ad-hoc hotelieri nu se pronunţă prea clar în această privinţă (mulţi dintre ei şi-au recăpătat terenurile agricole).

Dacă "zoom in" observăm: migrarea construcţiilor către Schitu şi Costineşti, a plajei nudiştilor către plaja normală (şi invers) iar uliţele prăfuite s-au transformat în străzi cu sens unic.

Atunci, pe vremea studenţiei mele, staţia taberei avea o muzică nemai întîlnită prin ţară, întreruptă cîteodată de cite un anunţ:
- Avem un băieţel pierdut pe plajă de aproximativ doi ani. Nu vorbeşte, doar plînge.
La intrarea taberei, se posta zilnic un moş cu-n cîntar mare şi alb, de genul folosit la fiecare dispensar din Romania. Preţul unei cîntăriri: 50 bani/persoană. Îndura cu stoicism soarele şi sigur prindea zilnic cîţiva muşterii. Tinerii care jucau volei în apropiere, sesizau imediat cînd moşul pleca spre toaletă. Meciul intra într-o pauză şi la cîntar se forma instantaneu coadă. Numărul cîntăriţilor era direct proporţional cu durata necesităţilor fiziologice ale moşului.

Acum, mi-am pus prosopul în faţa braseriei şi în 10 minute o duduiţă şi-a aşezat prosopul ei niţel peste al meu. Am vrut să protestez dar tocmai şi-a scos bluza şi a rămas cum a proiectat-o natura. O natură abundentă. Tot uitîndu-mă la ea prin ochelarii de soare, m-a luat somnul. M-a trezit un glas:
- Domnul, domnul o poză cu leuţul?
Pentru prima dată în viaţă mîngîiam un pui de leu. Era cuminţel! Costache intervine hotărît:
- Hai, valea!
Fotograful pleacă.
- Care-i problema?
- Aştia amestecă laptele cu votcă în biberonul leuţului.


7 comentarii:

vio spunea...

Îmi fu dor de matali, Costeli:)

Costel spunea...

Si mie

Dan spunea...

Nu stiu cum se face dar Costinestiul din perioada comunista cum îi zici tu era mai frumos ca asta capitalist. Cine e de-un leat cu noi poate confirma sau infirma. Trupa Amicii, din Timisoara parca, o ziceau numai din Deep Purple.
Mai stii cum îl chema pe fotograful ala "gata, gata, mâine-i gata"?

Dan spunea...

Sagona! Nana si-a adus aminte. "Mâine-i gata, o poza la malul marii cu Crimeea prietenilor nostri în spate!". Era curajos baiatul, un fel de dizident, dar nu chiar ca astia de azi!

Costel spunea...

Merci, mi-ai adus aminte de Amicii.
Acum tiparesc nu mai developeaza pozele. Printerul era amplasat in bucataria braseriei!

Anonim spunea...

..dupa ce ne rupeam degetele picioarelor la *obladi-oblada* toata noaptea si asteptam rasaritul pe plaje , pe la 5am ne strecuram spre casa sa dormim , pas-pas. Gazad pleca . *- unde va duceti cu noaptea'n cap , batu-v-ar norocu' sa va bata de studinte ?? lasa ca va cumpar eu laptele*..
n-a aflat niciodata ca noi de fapt nu plecam ci veneam:)

Costel spunea...

Ce frumos ... acum, vorba bunicului meu: "a murit gaina care facea ouale tari" :)