miercuri, ianuarie 12, 2011

Cornel (II)

(Urmare la povestirea Cornel din decembrie 23, 2008).

Prin clasa a XIII-a, în vacanţa de iarnă eram la Cornel, în Tătăraşi. Tanti Lucreţia şi nenea Nicu au plecat devreme la muncă. Mai harnic, Cornel s-a sculat primul şi-a tras o tură pe-afară. Reîntors, mă zgîlţîie:
- Scoală-te, scoală-te!
- ?!
- E o zăpadă afară!
Credeam că mă păcăleşte; dar afară începuse crivăţul. Părinţii lui Cornel s-au reîntors de la serviciu pe la prînz şi erau îngrijoraţi de lipsa pîinii şi a altor alimente iar noi eram bucuroşi după bătaia cu zăpadă şi chiar ne închipuiam că nici şcoala n-o să mai înceapă. Minunea aia de zăpadă n-a ţinut mult.

În vacanţa de vară Cornel era la mine pe str. Viticultorilor. Camera unde dormeam avea o uşă blocată unde tata construise nişte rafturi pentru cărţi. Însă pe raftul superior trona o damigeană de sticlă cu vişinată. Ziua anterioară, se terminase fermentaţia vişinelor, afară la soare şi tata adăugase ceva alcool. Cum dormeam somnul dulce al dimineţii, într-un pat apropiat de uşa blocată, buf ... o explozie. Ne-am trezit brusc. L-am văzut pe Cornel plin de sînge pe faţă şi el m-a văzut la fel. Cînd ne-am revenit din şoc, am constatat că dopul damigenii rezistase dar sticla nu. Am început să strîngem cioburile răspîndite pretutindeni. Tot curăţind am gustat unele vişine, pe burta goală! Ne-am ameţit şi-am început să aruncăm vişinele unul în altul. Iar am mai ciugulit vişine ... Ne-am îmbătat şi-am adormit în patul înroşit de vişinată. Aşa ne-au găsit părinţii!?

Duminică am primit un email de la băiatul lui, Andrei:

Salut Costel,
Vă anunţ că tata a pierdut bătălia cu boala, a murit ieri.

Dumnezeu să-l ierte!


2 comentarii:

sophie spunea...

Ştiu că vine o vreme când trebuie să acceptăm moartea aproape de noi, dar parcă mereu vine prea repede acel moment.
Am fost prin preajma ei anul trecut, acum mă rog pentru un prieten care duce şi el o bătălie...

Dumnezeu să-l ierte!

Costel spunea...

Da, zbuciumările vieţii, bătălia cu boala şi armistiţiul final.