Deoarece azi stocurile americane, băncile franceze şi revolta londoneză continuă, putem trece la povestiri locale. În iunie am avut grijă de Michiduţă. Proprietarii, un cuplu din Sacramento au recuperat-o spre dezamăgirea noastră. Am ajuns la un acord în familie, să adoptăm o căţeluşă pitbull sau combinaţie de la adăpostul de cîini.
Ocazia s-a ivit mai repede decît mă aşteptam: a venit adăpostul la noi! Un tip întreprinzător, a adus căţeluşi metişi la Whittwood Mall. Acest mall a fost renovat complet acum 2 ani: dintr-unul interior, într-altul exterior; mergi de la magazin la magazin pe alei, în aer liber. Acolo, Iris a descoperit căţeluşii într-un ţarc:
- Sînt vreo 20, diferite rase, grăbeşte-te! Sînt vaccinaţi şi fixaţi; costă $200/buc.
Sar în maşină. Ce afacerist, îi i-a cu $90/buc de la adăpost. Dacă nu se vînd, îi duce înapoi. Pe de altă parte ajută la plasarea lor, altfel mulţi sfîrşesc eutanasiaţi. Oare cum am s-o aleg? Îmi trec tot felul de idei, nici una rezonabilă. Poate mă selectează ea pe mine! :)
La faţa locului lucrurile sînt diferite. Cei mici, de o lună stau ghemuiţi unul în altul. Aia de două luni sau peste, se hîrjonesc. Grupele astea, nu mă bagă în seamă. Mai sînt 2 vîrstnici (un an) disperaţi după oameni. Poate, poate cineva îi va adopta. Si întreprinzătorul e bucuros să scape de ei, preţul lor e retuşat: $100.
Undeva lîngă scaunul pliant stă în poziţia "sit" o frumuseţe de căţel. Ignoră vizitatorii, supraveghiază hîrjoneala.
- Ce rasă e?
- Collie şi pitbull, o ea, foarte cuminte, a stat lîngă mine cînd am condus.
Am luat-o în braţe. S-a supus, liniştită. Am întrebat-o pe Iris:
- Îţi plac culorile?
- Da, e negativul lui Michiduţă: neagră c-o baveţică albă-n faţă. Vîrfurile picioarelor şi a cozii sînt deasemenea albe.
Acasă, am botezat-o Zora. După recunoaşterea noului teritoriu şi acomodarea cu Bella s-a dus liniştea noastră, vorba aia: cuminte ca-căţelul lui Melinte! Rupe, fură, muşcă şi are nişte dinţi ca acele! De cîteva zile a început să-şi recunoască numele; pînă atunci credea c-o cheamă, NU, NO sau "you little shit".
Cînd ne-au vizitat nepoţeii virtuali, i-am avertizat:
- O puteţi mîngîia doar cînd e foarte cald. O cuprinde moleşeala.
Dar Ethan e primul la fugă în clasa lui şi încercă s-o întreacă imediat. Zora după el, apucîndu-l cînd de pantalonii scurţi cînd de mînecuţă. Competiţia se transformă în panică, Ethan sărind în braţele lui taică-său. De aici, profitînd de neatenţia Zorei, s-a refugiat în casă unde meditează cu glas tare:
- This dog sucks!
miercuri, august 10, 2011
Zora
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
superrrrrr, dar vrem poze, poze, poze!!! :))
Eu nu am caine si nici pisica. Acum 'avem' niste pesti cu Vladi :) Dar! Urmaresc o emisiune pe Travel and livind, 'Cesar si cainii', pentru simplu motiv ca-mi place Cesar. E foarte bun in psihologia canina.
Ei bine, ce am observat eu este ca mai toate problemele cu cainii vin din faptul ca stapanii ii lasa sa preia controlul/conducerea. Grupul in care se afla cainele este haita lui. Iar daca haita n-are stapan, cainele va vrea sa stapaneasca.
Iti zic asta, pentru ac eu sunt dintre acei care intaresc regula: cu cat esti mai neavizat cu atat iti vine mai abitir sa dai sfaturi. :)
Acum, intreaba-l si tu pe Cesar, ca e din satul ala mare al vostru...:))
@Cora: tocmai a plecat Iris cu camera, in Italia. Sa vedem cum facem pozele!
@Cleo: Asa e, dar mai ridem si noi de Zora. In timp poate se mai potoleste (ii cad dintii...); combinatia de rase e de vina. :))
Pina si Bella o lasa! Pe Cezar, l-am vazut de citeva ori la TV. E greu sa ajungi la el.
Cam asa cum ai dori o consultanta financiara personala de la Mugur Isarescu. :)
Cu telefonul mobil, transferate prin
Bluetooth in calculator .
Trebuie sa fie ceva dog training classes prin apropiere, ca-i pacat sa ai caine si sa trebuiasca sa te tot enervezi cu el.
Costel, haha, tre' sa folosesti telefonul mobil. :))
Glumesc, np, o asteptam pe Iris, evident.
Eu cred că Zora, ca şi Cora şi ca toţi comentatorii de aici, îşi foloseşte dinţii în glumă. Soluţia ca să-i implantezi un dinte albastru e nemiloasă! Iar de la şcoală n-ar veni decît cu obiceiuri urîte!
@Mihaela: te referi la poze sau la consultatii financiare? Bacnotele romanesti sint semnate de guvernatorul bancii: Mugurel Isarescu?
@Neuroanchiloza: o sa incercam intii cu metode traditionale. :)
@Cora: telefonul mobil nu prea stiu sa-l folosesc. O fi crescut si-un dinte albastru de cind nu l-am mai pornit :)
@cronin: n-ai incredere in sistemul educativ! :)
Eu toate fotografiile le fac cu telefonul mobil si le transfer prin Bluetooth in caculator,.. asta comunicam !
Da, au chiar doua semnaturi, si un casier!
Numai fotografii trimit prin Bluetooth de pe telefonul mobil in calculator !
Trimiteți un comentariu