Lecţia de fizică

Iaşi, liceul internat, clasa a IX a D, ora de fizică cu tovarăşul profesor Dimitriu. Profesorul, aproape de data pensionării, era un tip cu prestanţă. Cîteodată răspîndea un suav miros de bautură.
- Abăcioaie.
- Prezent.
- Bendescu.
- Prezent.
............
- Grigoraş.
- Absent.
............
- Baieţi, azi am ceva de lucru la catedră, vă rog sa fiţi liniştiţi şi să nu mă deranjaţi. Imi face un semn sa iau materialul didactic de la laborator. Pe culuar, ascuns la uşorul unei uşi, mă preia Grigoraş:
- A strigat prezenţa?
- Da, te-a pus absent. Iţi era frică ca te ascultă?
- Da.
- E ocupat cu niste hîrtii la catedră.
- Ţine-mi de 6 planşele, să pot intra în clasă.
Cînd revin, îl ajut să intre neobservat. Aici linişte şi pace. După vreo zece minute, Grigoraş se ridică în picioare:
- Domn profesor, m-aţi pus absent din greşeală?
- Stai jos.
După alte zece minute:
- Domn profesor, m-aţi pus absent ...
- Ţi-am spus sa stai jos.
Cind termină de rezolvat hîrtiile la catedră, profesorul se plimbă ganditor prin clasă, se opreşte ca şi cum şi-ar fi adus aminte de ceva important, se îndreaptă hotărît către Grigoraş şi îi trage o palmă.
- V-am spus sa nu mă deranjaţi.
Clasa, pe burtă de rîs. Mi-am adus aminte: tata lui Grigoraş era comandatul miliţiei municipiului Iaşi!

Epilog
M-am întîlnit din nou cu Grigoraş, după alţi mulţi ani la magazinul: Vulturul de mare cu peştele în ghiare.
- Ce faci Costele?
- Bine, zic eu jenat; aveam depuse actele de plecare definitivă din ţară.
- Eu sint în garda personală a lui nenea "Nicu".
............